Toată lumea ştie că Nicolae Ceauşescu era megaloman. Voia să fie primul în toate cele şi din cauza asta făcea investiţii aiuritoare în diverşi giganţi industriali, pentru care nu era materie primă, în clădiri imense gen Casa Poporului sau se arunca în producţia unor maşinării depăşite moral.

Şi asta se întâmpla concomitent cu decizia sa de a reduce la zero datoriile externe, iar populaţia suferea de foame şi de frig. Printre altele, a avut ambiţia ca România să fie singura ţară din blocul comunist care produce un avion mediu curier cu reacţie. A rezultat un eşec economic de proporţii. Din "perla aviaţiei româneşti" s-a cam ales praful. Fuselajul celui de-al zecelea Rombac, care trebuia produs la noi şi nu a fost terminat după 1990, zace ca un sarcofag undeva lângă Chitila. Despre asta am stat de vorbă cu domnul inginer Dumitru Cucu, vicepreşedinte al Fundaţiei Aerospaţiale Române, unul dintre cei implicaţi la vârf în proiectul Rombac.

Jurnalul Naţional: Cum aţi ajuns să lucraţi la proiectul Rombac?

Dumitru Cucu: Încă din 1976 am condus la fabrica de avioane o secţie care făcea subansamble pentru BAC. Apoi, în 1980, când a început producţia de BAC, am fost numit şeful secţiei de execuţie al primului avion. Am mai fost şef de producţie, şef de control şi inginer-şef la fabrica de avioane din Bucureşti cât timp a fost făcut avionul. După 1989, între 1994 şi 1997 am fost director general al Romaero, cum s-a numit fabrica.

Fugă

V-au trimis la specializare în Anglia?

Da, am fost câteva zeci de oameni acolo. Chiar unii dintre noi au rămas acolo. Pe cei fugiţi, chiar dacă erau competenţi, nu i-au putut angaja cei de la BAC, ca să nu-şi pericliteze relaţiile cu România. Au ajuns prin Canada sau prin Statele Unite, unii au făcut carieră.

Cui a aparţinut ideea demarării proiectului Rombac? Lui Ce