Alegerea părinţilor trebuie să fie una responsabilă, pentru că un prenume neinspirat poate influenţa negativ dezvoltarea copilului. Tradiţia spune că numele trebuie preluat de la cel mai apropiat sfânt din calendar.
Altă tradiţie spune că întâiul născut trebuie să poarte prenumele bunicului sau al tatălui, ori ca proaspătul bebeluş să împrumute prenumele naşilor. „Pe nou”, alegerea numelor copiilor este inspirată de la Hollywood. Iar pentru ca ecuaţia să fie încă şi mai complicată, diferite nume nea oşe revin periodic, fără ca nimeni să poată oferi o explicaţie coerentă.
Chiar dacă se respectă sau nu tradiţiile ori ultimele tendinţe, specialiştii au concluzionat: numele este menit să pună o amprentă pe caracterul persoanei care îl poartă.
Mai multe prenume, un „obicei păgân”
Iniţial, numele reprezentau cuvinte comune ale limbii şi aduceau o informaţie certă despre purtător, exprimând fie apartenenţa (Amariei) fie o trăsătură fizică ori un han dicap (Lunganul, Şchiopu’). Vo ci monahale româneşti recomandă un singur prenume pentru copil, cu menţiunea că a da mai multe prenume e un „obicei păgân”. Psihologii spun că alegerea prenumelor copiilor ţine, pe de o parte, de trăirea individuală a părintelui, iar pe de alta de contextul socio-economic al momentului.
Alegerea prenumelui copilului nu e atât de simplă pe cât pare. Părinţii ar trebui să fie conştienţi de importanţa acestuia în viitorul copilului lor. Foarte mulţi copii şi adolescenţi au trăit oarecum marcaţi şi traumatizati de glumele făcute pe seama numelor lor.
Colegii de şcoală, apoi prietenii sau unele persoane mai cârcotaşe le-au asemuit şi distorsionat numele în forme cât mai caraghioase şi mai deranjante. Pentru un copil, nu este uşor să fie ţinta tuturor glumelor proaste ale celorlalţi, mai ales dacă s-au ales cu porecle de pe urma
