Răzvan Exarhu: "Gunoieri se numesc cei care adună gunoiul. Cum se numesc cei care îl colecţionează?"
Colecţionari, connoisseur-i, iniţiaţi? Sau sunt oameni care au hobby-ul ca în timpul lor liber să nu arunce nimic din ce nu le trebuie? Hobbişti, pentru intimi. Nefiind o meserie, trebuie că această preocupare constantă a unei majore părţi a populaţiei poartă un nume înnobilat de pasiune. Gunoişti sau gunoiari. Ori, poate, mult mai bine, venind direct din franceza de pubelă: gounnoieurs. Poate că nici nu are importanţă cum se numesc, am putea să-i definim oricum, importantă e intensitatea cu care acestă uniune cu obiectele este dusă la capăt. Ai zice că Nenumitul le-a legat cununiile din tablă oamenilor şi obiectelor lor, până ce numai moartea îi va despărţi. Vorbeam cu nişte prieteni despre cum ar reacţiona lumea la îndemnul de a renunţa, o dată pe an, la câţiva metri cubi din deşeurile inestimabile depozitate prin casă cu titlul de amintiri dragi sau de las-o acolo, că nu cere de mâncare şi nu ştii când îţi trebuie. Fac o paranteză şi întreb.
De ce nu s-or organiza sociologii pentru un studiu naţional asupra balconului şi conţinutului său în spaţiul carpato-danubiano-pontic? De ce nu or arăta televiziunile balcoane, în loc de accidente?! Sigur rezultatul ar fi mai terifiant, mai neaşteptat şi mai ilariant, la un loc, decât multe din ştirile cu sânge şi circ. Mi-aduc aminte de o vizită cu un agent imobiliar într-un apartament de vânzare, prevăzut cu un balcon aproape simbolic, plin de o grămadă de troace. Pentru că era noapte şi nu se ghiceau dimensiunile reale ale spaţiului, am deschis uşa - ca să te văd mai bine, cum ar fi spus bunicuţa Scufiţei-roşii. V-aţi prins că nu se putea pătrunde niciun centimetru în balcon şi vă jur că nu era la mijloc niciun butoi cu varză. Atunci proprietara, cu o voce şi o figură ca din Marile speranţe, a ţipat l
