Orădean de aproape 20 de ani, Vasile Todinca iubește lumea satului cu pasiune și o cercetează cât mai poate. A scris deja cinci cărți pe tema satului bihorean.

A ales facultatea de filosofie dintr-un motiv simplu, pe lângă că-i plăcea, avea de învățat doar la două materii. „Am învățat pentru admitere în armată. Ai mei nu voiau să merg la facultate pentru că eram singurul copil”, povestește el. După absolvirea facultății a predat la școala din Bulz. Din 1990, este muzeograf. A urcat toate treptele profesionale și a ajuns cercetător științific principal de gradul II. De doi ani, este profesor asociat la Facultatea de Arhitectură și Construcții, unde predă sociologie urbană.

Satul, eterna iubire

Activitatea lui Vasile Todinca se concentrează pe lumea satului, pe un teren mai puțin bătătorit, granița dintre sociologie și etnologie. „Mai avem de cercetat mult în lumea satului și trebuie să profităm de timpul cât îi mai avem printre noi pe octogenari”, spune el. Din punctul său de vedere, aceștia sunt deținătorii patrimoniului spiritual al lumii satului. „Ei s-au implicat în viața obștii, în marile evenimente ale veacului, de la naștere la căsătorie, botez și înmormântare, în cadrul activităților agricole și a celor comunitare, cum ar fi claca sau întrajutorarea unor familii”, precizează el. Cei mai tineri au pierdut o bună parte din viața autentică a satului pentru că lucrează sau au lucrat la oraș. „Cei mai tineri au auzit parte din aceste evenimente, dar nu le pot reda pentru că, de regulă, au asistat pasiv la ele, fără a se implica în ele”, spune el. În cele cinci cărți pe care le-a scris până acum despre satul din Bihor, a încercat să surpindă tocmai autenticitatea rurală, neatinsă de modernismul galopant. El constată că satul bihorean nu se deosebește fundamental de satele din celelalte regiuni istorice ale țării. „În prima mea carte am fost partinic