Mesaj din Vancouver
Iata o intrebare la care multi dintre voi, cititorii, ar raspunde: nu! Eu as indrazni sa va contrazic. Da! Exista! Dar... de cele mai multe ori, in alte tari, in tari ce i-au adoptat.
Nu vreau sa scriu literatura, ci scriu cateva trairi de-ale mele, legate de o poveste simpla, despre oameni adevarati. De ce va scriu voua? De ce scrijelesc cu penita inmuiata in calimara sufletului meu si impletesc dantele din gandurile mele? Scriu pentru ca trebuie sa-mi eliberez mintea si inima, scriu sa ma bucur pe mine, scriu sa aduc sperante si altor batrani, sa le spun ca viata poate fi frumoasa si la batranete, daca esti bine ingrijit de copii, pretuit, iubit. Si daca din punct de vedere afectiv esti asigurat, cred ca si batranetea o induri frumos. Si mai cred ca oamenii in varsta nu trebuie uitati, mai ales la varste memorabile, pentru ca ei reprezinta terenul din care noi ne tragem seva.
Ei bine, o frumoasa duminica de la mijlocul lunii iulie mi-a adus multa culoare in suflet, datorita unui eveniment ce s-a desfasurat la Biserica Ortodoxa Sfanta Treime din Vancouver, Canada. La biserica pastorita de parintele Nicolae Lapuste, in afara de slujbe, am descoperit cu bucurie si surprindere si alte lucruri frumoase: picnicul anual, care are loc in fiecare vara, concertele periodice, cercul de pictura pe sticla, festivalurile (al toamnei, al martisorului etc.), toate acestea sunt lucruri cu care trebuie sa ne mandrim si sa fim fericiti ca exista. Parintele Nicolae Lapuste stie, de asemenea, sa usureze un pic presiunea si emotiile cu care orice nou-venit este confruntat la sosirea in tara de adoptie si sa ajute, in acelasi timp, acesti oameni aflati in mare nevoie de caldura si solidaritate umana. Tot solidaritate si caldura umana se numeste si faptul ca dupa Sfanta Liturghie din duminica amintita, preotul Nicolae Lapuste a invitat toti credin
