Ar trebui să fiu mai relaxat, dar nu sunt. M-am liniştit un pic atunci când am citit de unde şi în ce fel vine putoarea de la Caruz, de parcă aş fi aflat că a fost depistat ucigaşul într-un caz de crimă vechi de 15 ani. Adică ok, te descarci de tensiune când afli că ucigaşul a fost prins, dar în secunda doi te apucă din nou dracii, pentru că vrei să ştii ce va păţi nemernicul. Aşadar, să ne enervăm în mod organizat.

Personal, sunt gata să bag mâna pân' la cot în bălegarul lui Caruz că omul de afaceri cu fecale nu va păţi nimic. A fost amendat cu o sumă modică, pe care probabil ar sparge-o într-o noapte la restaurant (dacă n-ar fi atât de scârţar, desigur), a primit încă două avertismente şi trei ultimatumuri, i s-a pus în vedere, a fost atenţionat şi, în final, certat public, şi cu asta, basta! Caruz a plătit amenda de 350 de milioane de lei vechi, după care s-a întors la ale lui. La porcii, la putoarea şi la profitul lui. I se rupe lui Caruz că nenea Marian Dragomir de la Mediu s-a apucat să răscolească căcatul de le fermele lui, căcat care, după cum a scris Obiectiv, are doi ani şi restul zile, datând din 2007. Altfel spus, Caruz a devenit, mai nou, şi colecţionar de căcat. Probabil el face provizii de căcat ca să aibă ce mânca în caz că o veni criza aia babană, dar şi pentru a avea permanent fondul de materie primă necesară uciderii simţului olfactiv al brăilenilor.

Întrebarea este dacă opinia publică poate opri dezastrul ecologic provocat de porcăria lui Caruz, iar răspunsul, oricât de optimist ar suna, este unul singur: da, nu are nicio şansă! Dar nici cu mâinile în buzunare nu putem sta, pentru simplul motiv că trebuie să ne ţinem de nas. În concluzie, este cazul să ne gândim la un plan de măsuri care măcar să ne aline orgoliul rănit, dacă de respirat aer curat nu poate fi vorba. Uite, eu îmi ofer gratis serviciile pentru a lucra în cadrul unui