1. Bruno e o comedie tâmpiţică despre un gay austriac stilist, un pretext de a satiriza lumea glamouroasă, flamboaiantă, extravagantă a modei şi a anexelor care cresc pe lângă ea: show-urile de televiziune, tabloidele, revistele glossy. Dacă o vezi te distrezi - chiar dacă glumele sunt uneori grosiere şi speculativ forţate.
2. Dacă reuşeşti să ajungi până la sfârşit şi, gay fiind, nu te-ai enervat foarte tare, e un semn că eşti relaxat cu lumea ta şi ar trebui să te bucuri. Dacă te-ai enervat şi ai rostit în gând într-un dialog imaginar cu Sacha Baron Cohen, actorul care-l interpretează pe Bruno: "De unde ştii tu cum e să fii gay, când ai un copil acasă"? e un semn că te iei prea tare în serios. Voluntariază pentru Asociaţia Accept.
3. Dacă lucrezi într-unul dintre domeniile legate de acest film - de la modă, trecând prin film şi ajungând la promovare (Bruno face multe tumbe ca să fie cunoscut global) - e cazul să te uiţi cu atenţie şi la ce e dincolo de ecran. Prin contract Sacha Baron Cohen cere ca atunci când e invitat la o emisiune tv să meargă "în personaj" şi nu drept actorul care interpretează personajul. Conceptul extrem de inteligent al lui Baron Cohen de a amesteca realitatea cu ficţiunea, de a transcede de pe ecran în show-urile de tv (o realitate aparentă) cu acelaşi personaj creează în mintea spectatorului iluzia de autenticitate. În plus, e spectaculos să vezi cum un om se transformă în faţa ta şi vorbeşte cu accent austriac sau într-o limbă inventată, e o dovadă a talentului său, a puterii de concentrare şi a tehnicii actoriceşti incredibile.
4. Să vezi filmul ca să te mai minunezi încă o dată de cum ştie Sacha Baron Cohen să creeze personaje atât de îndepărtate de imaginea lui reală. El e cel care l-a creat pe Ali G, un şmecher de cartier suburban, personaj care a fost inclus de Madonna într-unul din videoclipurile sa
