1 august 1989. Ca de obicei îl găsim pe Bogdan treaz. Tocmai luase temperatura: ora 7:00, 13 grade C. Plouă. Mergem să ne spălăm. Mâncăm pâine cu unt şi bem ceai de tei. Astăzi nu mai mergem pe munte, deşi aşa aveam în plan.
Aşteptăm să înceteze ploaia. Între timp facem curăţenie, inventariem alimentele, facem ordine în corturi, organizăm diferite jocuri, cel mai interesant fiind "Chimiţa".
Ora 12:00: ploaia nu încetează. Mereu mai mărunt şi mai repede. Am trecut deja la un program administrativ: de aranjare a lucrurilor, spălatul unor obiecte vestimentare. După masă fiecare simte oboseala în urma zilei de ieri şi dormim o oră. Primim vizita echipajului "Arcaşii" de la şcoala din Pătrăuţi, cu care ne întreţinem aproape o oră.
Ieşim afară şi vedem Haita învolburată, curgând cu zgomot. Valurile curg, se deznoadă pe pietre, aruncă o fugară urmă de ghirlandă albă.
Un grup format din Laura, Dan şi Cristina pleacă în sat pentru a culege alte mărturii ale timpurilor trecute. Eu împreună cu Cătălin şi Ştefănel mergem la Paţa Vasile. Îl rugăm să ne spună câte ceva din istoricul exploatării din Călimani.
Primele lucrări de prospecţiune au fost realizate de o întreprindere de exploatări geologice din Bucureşti; ISEM. Ei au făcut şanţuri şi puţuri, iar în 1961 s-au adus sonde de foraj de mică adâncime (400 m). În 1963, sondele îşi reduc activitatea şi cele mai multe utilaje sunt retrase, deoarece nu exista minereu de fier de calitate. Geologul Emil Butnaru, în discuţiile purtate cu Paţa I. Gheorghe şi Leonte Cocîrdan află că la Petroşica este pucioasă şi că izvorăşte de undeva, din munte, lapte de var. În jurul izvorului respectiv şi în apele lui nu trăia nici o vietate. În urma studiilor făcute în locurile indicate de localnici s-a descoperit un zăcământ de sulf. În mai 1963 s-au reluat lucrările c
