Localnicii trăiesc ca la ţară, deşi plătesc impozite de oraş. Asfaltul, trotuarele, apa curentă şi canalizarea lipsesc cu desăvârşire din cea mai oropsită zonă a oraşului.

Când se urcă în autobuzul de pe linia 17, care leagă centrul vechi de Sătmărel, localnicii spun că „se întorc în sat”. Comună de sine stătătoare până în anii ’80, Sătmărelul a fost alipit administrativ de oraş numai în acte. Beneficiile transformării comunei în cartier nu se văd nici acum. Singura stradă pe care se întrezăresc - printre pietriş, gropi şi gâşte, uşoare urme de asfalt, este şoseaua care intră în cartier dinspre bulevardul Cloşca, reabilitată parţial în urmă cu doi ani. O farmacie, un dispensar şi două – trei magazinaşe cu pâine, mezeluri şi dulciuri sunt singurele care alimentează viaţa celor prea bătrâni pentru a face naveta în centru. Zona este ocolită de privaţi din cauza drumurilor înfiorătoare şi a lipsei apei şi canalizării.

Sătui de uitarea edililor, oamenii de pe câteva străzi au pus mână de la mână şi au aruncat nisip şi pietriş pe şosea, pentru a scăpa de noroiul de după ploi. „Drumul l-am făcut noi, am pus bani, om vedea cât a ţine şi ăsta”, ne-a declarat Vasile Bob, unul dintre localnici.

Fecalele ajung în şanţuri

În Sătmărel, majoritatea caselor au toalete în curte. Vasile Bob apreciază că una dintre problemele cele mai grave ale zonei e că şanţurile nu au scurgere. Bătrânii din zonă sunt şi ei nemulţimuţi. „Măiculiţă, n-avem noi vreme să vorbim câte-ar fi de spus că nu-s”, povesteşte Iolanda Mara, o bătrână de 77 de anie, pe care am găsit-o îngândurată în poarta casei, pe strada principală, chiar la intrarea în cartier. „Când au fost în campanie, au promis că fac, da’ n-o făcut nimeni nimic, atâta că o pus piatră săptămâna trecută pe drum, că se strica şi căruţa pe el”, afirmă bătrâna.

Cu reţeaua de apă încă departe de cartier, în majoritat