Într-unul dintre magazinele gen boutique din Bucureşti, spaţiu minunat amenajat şi în care am găsit ţinute ale designerilor francezi mai puţin comerciali, există ceva care strică tot.
Un colţ cu rafturi pe care sunt expuse nişte „piese" din alt film, nişte orori pe post de accesorii, gablonţuri din plastic şi sclipici (de marcă!) pe care, oricum, niciodată nu le-ai putea purta la ţinutele pe care le poţi cumpăra de acolo. Că, dacă o faci, e o problemă. De stil! Deci, alăturarea m-a făcut, sincer, să nu mai trec pe acolo, pur şi simplu, nu mi-a plăcut când vânzătoarea a încercat să îmi vândă din acele terifiante bijuterii, după ce a văzut selecţia de haine pe care am făcut-o. Am fost amabilă şi am ascultat-o. Strategia de marketing era bazată pe faptul că Paris Hilton, Gwen Stefani şi Madonna au purtat aşa ceva şi că e o modă în America şi că de asta şi costa atât. Cât? Păi, un colier cu un medalion din plastic înfaţişând un cap de pisică cu o fundă între urechi, pe care mai şi scrie „Hello, Kitty!" (vezi foto) costă între 250-450 de lei (depinde de cât de mult străluceşte). Ah, nu! Era contra firii să privesc aşa ceva, era dureros să mai intru iar acolo şi să revăd acele produse oribile. Mi-a rămas în cap chestia cu „Hello, Kitty!" şi încercam să mă gândesc la mademoiselle Chanel într-un costum sau într-o rochie impecabilă şi purtând pe lângă şiragul de perle o broşă înfiorătoare, o mostră cumplită de antidesign pentru orice perioadă artistică. Nici măcar avangardistă sau post-postmodernistă.
Intenţia articolului nu este, în nici un caz, de a face antireclamă acelui magazin, dimpotrivă, mi-a plăcut şi am cumpărat de acolo, de aceea nici nu îi dau numele, dar m-am gândit că proprietarul sau cine a făcut selecţia mărfii a greşit, în sensul că şi boutique, şi french, şi haine elegante pentru un anumit target rafinat şi plastic roz (scump) N