Lepra era la ea acasă în India şi în urmă cu 4.000 de ani. Această descoperire ar putea ajuta la stabilirea originii misterioase a leprei, în condiţiile în care mult timp s-a crezut că boala ar fi avut ca punct de pornire estul continentului african, de unde s-ar fi răspândit în Asia şi Europa.
Un rol major în propagarea bolii l-ar fi avut armatele lui Alexandru cel Mare. În Vechiul Testament, cartea Leviticus (a III-a a lui Moise), în capitolul XIII, versetele 1-46, lepra este descrisă în detaliu. Până acum, cea mai veche menţiune privitoare la această boală, acceptată de specialişti, figurează în textele sacre indiene, datând din perioada 600 î.C. Iar scheletele cele mai vechi, cu urme de lepră au fost descoperite în Egipt şi în Thailanda, din perioada 300-400 î.C. În statul Rajasthan din nordul Indiei a fost exhumat un schelet vechi de 4.000 de ani cu sechele cuzate de Mycobacterium leprae, bacilul care provoacă lepra.
Gwen Robbins de la Appalachian State University din Boone, SUA, împreună cu un grup de oameni de ştiinţă americani şi indieni, autorii acestei descoperiri, au luat în calcul şi alte cauze posibile, cum ar fi tuberculoza, leishmanioza etc. - pentru a explica leziunile existente pe scheletul din Rajasthan. Dar, potrivit cercetătorilor americani şi indieni, bacilul leprei este cel care a „ros" practic oasele, în special în zona nasului, vertebrelor, coastelor, obrazului, membrelor. Se ştie că bacilul leprei afectează mai ales pielea, nervii şi oasele. Metoda de datare Carbon 14 indică faptul că scheletul ar fi fost îngropat între anii 2500 şi 2000 î.C. Această datare oferă un nou argument în favoarea textelor sanscrite din anii 1550 î.C., Aharva Veda, a căror traducere a iscat numeroase discuţii. În opinia lui Gwen Robbins, dar şi a celorlalţi cercetători, care au publicat un articol în revista Plos ONE, cu certitudine că
