Traian Basescu a ridicat suspansul privind candidatura sa, anuntand ca ia mai degraba in considerare posibilitatea de a nu intra in lupta.
La prima vedere, este vorba despre o manevra, menita sa-i lase intr-un offside si mai mare pe adversarii care-l ataca electoral, in frunte cu Mircea Geoana, si sa sublinieze ca singura preocupare a presedintelui este criza, fara niciun fel de considerente populiste.
Apoi, dubiile acestea, daca sunt sincere, fac inexplicabile incursiunile electorale saptamanale ale presedintelui care nu rateaza niciun festival sau targ popular. Mi-e totusi greu sa cred ca Traian Basescu este cu adevarat pasionat de tunsul oilor.
Dar ce motiv ar avea presedintele sa nu candideze, cat timp sondajele de opinie il dau castigator fara mari emotii, cu toata erodarea de popularitate suferita in ultima vreme?
Putin probabil ca adesea invocata coalizare a mogulilor impotriva sa este un argument pentru retragere. Mai degraba este unul pentru lupta. Traian Basescu traieste din conflict si nu cred ca va obosi vreodata sa poarte razboaie. Ii place s-o faca, il mobilizeaza, il stimuleaza.
Este posibil insa ca mutarea campului de lupta catre familia sa sa il fi afectat cu adevarat. Spre deosebire de multi altii, eu nu cred ca presedintele mimeaza instinctele paterne si spiritul de familie. Cred ca presedintele isi iubeste in mod sincer familia si, in special, pe mezina care reprezinta chiar calcaiul sau sensibil.
Domnisoara Elena nu este manevrata, ci incontrolabila. Si, in aceste conditii, ma intreb daca o eventuala renuntare la candidatura ar fi pentru a-si pune familia la adapost sau pentru a evita sapaturile foarte adanci din jurul Elenei Basescu?
O alta posibila explicatie a unei eventuale retrageri ar fi un colaps economic pentru care presedintele ar fi direct raspunzator du
