Un mare jurnalist stransese o mare echipa si conducea un mare ziar. Un bastion al libertatii de exprimare, cum il proclamse, pe vremuri, intr-un editorial. In timpul Guvernarii Nastase, asta era. Intre timp, marele ziar s-a mai micsorat. Marea echipa s-a imprastiat in patru zari. Fantoma marelui gazetar de ieri a bantuit debusolata pana cand marelui mogul i s-a facut mila. I-a dat un ziar mai mic, sa-l faca tot bastion. Bastionul luptei impotriva libertatii de a gandi. Cornel Nistorescu a revenit la conducerea unui ziar cenzurand. Marele gazetar a murit iar astazi a inviat un mic Ciucurel Pasha.
Exigent si atent la detalii, dusmanul locurilor comune si al subiectelor supte din pix, era temut si respectat cat a condus EVZ. Ne faceam mici cand venea in sedintele de redactie si se intampla sa punem pe masa subiecte slabe, ciorbe incalzite, stoarse din lenea noastra de gazetari sau din pana de inspiratie.
Atunci stergea cu noi pe jos si ne umilea inventand subiecte din nimic. Ziarist cu simturile mereu la panda, vedea temele mari. Ajungea repede la esenta. Simtea clipa, momentul, avea instinct si nerv. Stia cum sa faca ziarul sa plezneasca. Cat pricepea cu adevarat din politica sau economie, Dumnezeu stie. In fiecare mare gazetar zace un mic impostor.
Prin 2003, scria un editorial in fiecare zi. Unele texte erau mediocre, altele sclipeau, iar Cantarea Americii, un text despre reactia americanilor dupa atentatele de la 11 septembrie 2001, a facut inconjurul lumii. Topea ceva din talentul sau de scriitor de reportaje intr-un fel de editoriale. Diferit de opinacul de astazi, Nistorescu nu era vreun mare analist. Spunea povestioare.
Catre sfarsitul guvernarii Nastase, scrisese o serie de editoriale despre aventurile lui Ciucurel Pasha. Era un personaj inventat. Il ridiculiza si demasca pe cel care se credea Imparat, pe Insusi, cum i
