Precipitata deplasare a lui Traian Basescu la Dabuleni nu a echivalat, ce-i drept, cu "drumul la Canossa" din 1077, cand Henric al IV-lea al Sfantului Imperiu Roman a asteptat umil, descult si in zapada, timp de trei zile ridicarea excomunicarii sale pronuntate de Papa Grigore al VII-lea si survenita ca urmare a sfidarii autoritatii papale de catre imparatul german. Totusi, deplasarea prezidentiala denota o eroziune oarecum similara a autoritatii personale. Anterior, seful de stat lansase un atac la adresa lui Mircea Geoana, ridiculizandu-l drept "sef peste o bostanarie". Satenilor din Dabuleni, localitate binecunoscuta pentru pepenii ei gustosi si reprezentata in Senat de liderul pesedist, nu le-a picat deloc bine ironia prezidentiala.
Remarca, de fapt o gafa in toata regula, ne-a relevat ca Traian Basescu incepe, aparent, sa isi piarda flerul politic. S-a grabit apoi personal la Dabuleni – spre nedumerirea destulor localnici, neobisnuiti sa primeasca explicatii justificatoare de la presedinte. Rolul institutiei prezidentiale este unul de autoritate intr-o lume politica adesea haotica, iar Traian Basescu a incercat, de regula, sa-l interpreteze ca atare – de multe ori cu succes. In plus, a cautat sa invalideze imaginea unei tari vesnic conduse de lideri inaccesibili – regi, comunisti sau oligarhi –, aducand institutia in cauza mai aproape de oameni, fie prin zile ale Portilor Deschise la Cotroceni, fie prin dese deplasari in tara. Este adevarat ca unii cetateni percep astfel de gesturi ca apartinand instrumentarului imagologic comunist, dar am cunoscut si destui oameni care, dezamagiti de politicul autohton, considera dorinta sefului de stat de a se afla printre ei atat agreabila, cat si stimulativa.
Aura prezidentiala se dezintegreaza insa ori de cate ori Traian Basescu recurge la un limbaj suburban sau iese la rampa cu opinii cel putin
