…imi veti ierta scaparile – ma grabesc sa scriu pana mai apuc:) Ceea ce face in aceste zile (ore) Nistorescu va intra, fara doar si poate, in istoria gazetariei. Va fi (este deja) un studiu de caz de atarnat la gazeta de perete a oricarei redactii sub rubrica “ASA NU!”:)
Referinta la gazetele de perete de pe vremea comunismului nu e intamplatoare. Ca si comunismul, Nistorescu se zbate fara sa stie intre “prea vechi” si “prea nou” si cade, obvios, intre cele doua luntri. Nici comunismul nu inventase gaura de la macaroana – ii daduse doar un lustru nou, filosofic si stiintitific deopotriva, multumita lui Marx (Hegele, Hegele, ce ne-ai facut!:) Se dadea nou. Pentru a-si impune, insa, noutatea, trebuia sa-si elimine adversarii (le-a spus-o verde-n fata Marx). Aici, insa, intervine o problema tehnica. Cum sa le inchizi gura atator oameni?
Uite buba: nu poti. Mai ales in ziua de azi, martori imi sunt iranienii cu antenele lor de satelit cu tot sau moldovenii cu twitter, nu poti. Situatia devine cu atat mai complicata in cazul Nistorescu, cata vreme exista si un cotidianul.ro peste care nu e sef, un site cu bloguri, precum cel de fata, unde este bestelit fara posibilitate de control. E ca si cum Ceausescu si-ar fi tinut discursurile, toate discursurile, cu Doina Cornea in spate, fluturand o pancarda pe care sa scrie “Jos Dictatura!”
Nu cred ca Nistorescu l-a citit pe Machiavelli (si, daca l-a citit, nu cred ca l-a inteles). Machiavelli era un alt tip simpatic, care a rezistat torturii (strapaddo, n-am acum timp sa va povestesc, desi povestea merita povestita:), prindea pasarele cu latzul in timpul in liber si vroia sa analizeze “lucrurile moderne”. Printre sfaturile lui se numara si acesta: raul trebuie facut tot dintr-o data, binele trebuie oferit cu tzaraita. Probabil ca Nistorescu se grabeste cu aplicarea punctului unu.
Pentru punctul doi, insa,
