Belgianul Guy Verduystert a venit în Bucureşti acum 15 ani, cu gândul de a rămâne un an şi jumătate. Astăzi e tot aici, iar între timp a deschis drumul privatizărilor internaţionale în România, a condus companie după companie, iar în urmă cu trei luni şi-a deschis propriul său business. În 1994, într-o zi de iulie, Guy Verduystert se afla în biroul de la subsidiara londoneză a Creditanstalt Investment Bank, când a sunat telefonul. „Îmi amintesc foarte clar apelul p

Belgianul Guy Verduystert a venit în Bucureşti acum 15 ani, cu gândul de a rămâne un an şi jumătate. Astăzi e tot aici, iar între timp a deschis drumul privatizărilor internaţionale în România, a condus companie după companie, iar în urmă cu trei luni şi-a deschis propriul său business.

În 1994, într-o zi de iulie, Guy Verduystert se afla în biroul de la subsidiara londoneză a Creditanstalt Investment Bank, când a sunat telefonul. „Îmi amintesc foarte clar apelul pe care l-am primit de la un superior de la centru. Îmi cereau să fiu la Viena în ziua următoare pentru o chestiune urgentă. I-am întrebat dacă au de gând să mă concedieze şi mi-a răspuns că e ceva chiar mai grav de atât.“ Îl trimiteau, timp de 18 luni, în România, pentru coordonarea unui program internaţional de privatizare, în calitate de consultant-şef pentru Fondul Proprietăţii de Stat (FPS). Cum arăta România acelor ani prin ochii unui belgian stabilit la Londra? „Aş exagera spunând că peisajul era complet diferit de cel de acum. Din punct de vedere profesional, raportându-mă la activitatea mea, nu prea se putea vorbi de o activitate investiţională propriu-zisă, iar pe piaţă erau doar câteva bănci comerciale. Nu existau, de fapt, companii private, cu excepţia unor afaceri de mici dimensiuni, în mare parte magazine şi restaurante. În schimb, extra-profesional mă simţeam extraordinar. Oamenii erau mai puţin grăbiţi decât azi, m