Ţăranii din Mihai Viteazu recunosc cu seninătate faptul că pe terenurile de lângă depozitul de deşeuri toxice cultivă porumb sau grâu

CITEŞTE ŞI:

Muntele toxic de pe Autostrada Transilvania

Incredibil, dar adevărat: la câteva zeci de metri de un depozit de deşeuri toxice, sătenii din Mihai Viteazu cultivă porumb, orz sau grâu.

Prezenţa hexaclorciclohexanului (HCH) în cantităţi ce depăşesc de sute de mii de ori limita admisă nu îi descurajează defel, în ciuda pericolelor la care se expun. Nici măcar faptul că, în urmă cu şapte ani, fabricile de lactate au refuzat să mai cumpere lapte din zonă din cauză că acesta era infestat cu HCH nu îi sperie.

„Ce să fac cu pământul?”

Printre cei care deţin teren în zona depozitului istoric de deşeuri toxice se numără şi Sofia Bufnea. „Normal că lucrez pământul. Ce să fac cu el? Am pus cucuruz, acum am orz. Creşte şi dacă îi toxic acolo”, spune femeia cu seninătate.

Recunoaşte, însă, că nu consumă ceea ce cultivă din zona contaminată. „Miroase foarte urât. Nu-mi place să le mănânc, dar le dau la animale. Ce contează dacă le place lor sau nu, altceva oricum nu avem să le dăm”, afirmă Sofia Bufnea.

Potrivit ei, nici porcii şi nici vacile din gospodărie nu au avut probleme din cauza faptului că sunt hrănite cu toxine. „Îi bun laptele, nu are nimica. Numa’ morcovii ce i-am mai crescut pe acolo miroseau parcă a clor, aşa că i-am aruncat”, mai zice femeia.

„Porumbul fiert pute de numa’”

Adolfina Zaprea e la fel de convinsă că totul e în regulă. „De acolo, de lângă depozitul toxic, aducem tot ce ne trebuie. Dacă alt pământ nu avem...”, spune ea. La fel ca vecina ei, spune că principalal problemă o reprezintă mirosul uneori insuportabil. „Pute de numa’, mai ales porumbul fiert. Dar dacă nu ne place, dăm la animale. Ele mănâncă oricum, orice”, pov