Am trecut examenul de treaptă! Încă mă mai oftic că aş fi putut lua 10 la mate! 10 la mate! Mi-a trecut pe lângă stilou, când am uitat să pun pe doi aria triunghiului dreptunghic isoscel, pe care l-am transformat astfel în pătrat, şi mi-a mâncat 20 de sutimi. A trecut şi ziua în care-am împlinit 16 ani..., dar n-am simţit-o. Nu contează, a venit vacanţa!!! Urmau câteva zile de plajă, două săptămâni pe munte, apoi cheful lui Florin şi lungi zile şi seri de plajă şi dans. Victor a venit şi el de la Timişoara, unde dăduse examen la Medicină. Da! S-a pregătit pentru Medicină şi-a devenit un petrolist dedicat.
Am început să ne pregătim rucsacurile de plecat pe munte. Tata stătea deja cu hărţile-n faţă de vreo lună şi-şi nota de zor trasee, refugii, lacuri şi izvoare, cabane, stâne, şei şi căldări. Era extrem de tipicar când venea vorba despre plecat pe munte. Săptămâni întregi studia hărţile şi visa traseul cu ochii deschişi, cu mult înainte de a-l parcurge. Apoi, calcula proviziile: conservele, biscuiţii şi ciocolata. Pe-aia o aşteptam cu interes la fiecare oprire, mai ales când urcam. Din acest motiv mă şi opream destul de des, să-mi refac stocul de energie...
Bine, nu numai de-aia, îmi şi ieşea limba de-un cot, mai ales când era vorba despre urcuşul până pe creastă. La fiecare popas ne reveneau cam câte două bucăţele pe gură de drumeţ. Nu-i vorbă, că eram în stare să devorez una-ntreagă în şase secunde jumate, dar proviziile de ciocolată erau limitate şi scădeau cu repeziciune. Nu ştiu de unde făcea rost de ciocolata aia grăsuţă, chinezească. Cred că venea şi prin Casa de Comenzi, unde musai tata făcea o comandă înainte de plecare pentru... ciocolată, alune (la cutie! Am mâncat o dată până mi-a venit rău), ceva conserve mai de soi...
Se mai contura o mică problemă - recipientele pentru apă. Cum PET-uri nu se găseau pe vr
