Învăţământul românesc s-a perpelit anul acesta mai mult decât în oricare alt an din '90 încoace. La început au fost grevele, apoi acestea s-au rărit iar dialogul s-a impus tot mai mult. Însă problemele par să fi rămas la fel de numeroase, mai ales că nemulţumirile se regăsesc atât în rândul profesorilor, cât şi al părinţilor.

Nimeni nu contestă că procesul educativ trebuie îmbunătăţit continuu, iar tendinţa de perfecţionare se poate observa şi la nivel individual - este vorba despre cei care decid să-şi completeze studiile cu o a doua facultate ori un doctorat. Însă perfecţionarea întregului sistem de învăţământ a fost dintotdeauna un ou fierbinte, pe care au evitat să-l ţină în mână cei care au impus schimbarea. De altfel, fiecare ministru care s-a perindat pe la Ministerul Educaţiei a avut ideile sale, care au mers de la denumirea portofoliului şi până la instituirea sau desfiinţarea unor examene. Acum, de exemplu, tocmai au dispărut tezele unice şi, după un bacalaureat care a arătat în ce judeţe trăiesc cei mai deştepţi absolvenţi de-a 12-a şi unde sunt cei mai slabi, ministrul Ecaterina Andronescu a anunţat schimbările ce ar urma să intre în vigoare chiar din următorul an şcolar. Propunerea ei vizează evaluări ce vor avea loc pe parcursul ultimei clase de liceu (comunicare, utilizarea calculatorului), înaintea unui examen de Bac subţiat la doar trei probe scrise - Limba şi Literatura Română, comună pentru toată lumea, Matematica obligatorie pentru cei care au urmat secţiile ştiinţifice, respectiv Istoria, obligatorie pentru cei din zona socio-umană, plus o probă la alegere din ariile curriculare specifice.

Ministrul merge însă mai departe şi intenţionează să adune toate legile educaţiei într-una singură, atotcuprinzătoare. Însă asta implică o solidă susţinere politică, or fiecare partid are deja propriul pact cu educaţia. Premierul a anunţa