"Du-m-acasă, măi tramvai/ du-mă, du-mă, ce mai stai..." În 1989, România sărbătorea 630 de tramvaie produse în ţara noastră după un minunat model german. Numai că partidul unic uitase să informeze populaţia în legătură cu provenienţa minunatului tramvai, care n-a fost nici pe departe vreo invenţie extraordinară a unui inginer autohton, ci o furăciune grosolană de la fraţii germani din jumătatea federală a ţării.
Frumosul model al tramvaiului nemţesc circula deja prin Bucureşti încă de la începutul anilor '70, după ce o delegaţie română ajunsese la Linkehofmannbusch, (LHB) Salzgitter, în fosta RFG în 1969. "Trimişii Republicii Socialiste România se duseseră cu intenţii declarate de cumpărători cinstiţi, iar fraţii germani din republica federală se bucuraseră că şi-au găsit piaţă de desfacere serioasă pentru frumosul model.
De «ţeapă» şi-au dat seama mai târziu", povesteşte unul dintre românii direct implicaţi în "tranzacţie". La nivel declarativ, se cumpăra un tramvai dublu articulat, cu opt axe, pentru a fi testat de ITB pe şinele din Bucureşti. Cu promisiunea ca următoarele o sută de unităţi să fie cumpărate şi asamblate în capitala Republicii Socialiste România.
Toate bune şi frumoase, tramvaiul a ajuns la noi, s-a asamblat, s-a testat şi... s-a multiplicat precum euglena verde până să se trezească fraţii refegişti la realitate. După şase luni a sosit la Bucureşti şi o delegaţie din RFG la URAC - Uzina de Reparaţii "Atelierele Centrale" - şi-a constatat că românii le furaseră deja modelul. Delegaţia a constatat la faţa locului că întreprinderea bucureşteană avea capacitatea de a produce tramvaiul în serie şi-o făcea cu simţ de răspundere.
A urmat reacţia firească: nemţii şi-au cerut tramvaiul înapoi, dar... surpriză! Modelul fusese cumpărat, proprietar fiind ITB. După şase luni, URAC producea
