Asta-i mai lipsea lui Adi Mutu: după pensia alimentară plătită fostei soţii, după falimentul clubului de fiţe din Bucureşti, să mai plătească şi o amendă de 17 milioane de euro către Clubul Chelsea, pe care l-a păgubit prin prizarea de cocaină!
Păi, zic cunoscuţii, Mutu nici nu mai are atâţia bani! I-a cheltuit pe maşini de lux, pe nunţi exorbitante, pe bijuterii şi alte fandoseli de top. N-a fost un bun gospodar al propriilor lui bani, după cum n-a reuşit să fie un bun administrator al propriului său talent. Intrat prea devreme, poate, în scena celebrităţii, n-a avut rezistenţa necesară pentru a nu ceda în faţa tentaţiilor de tot felul. Şi poate că cocaina n-a fost cea mai mare dintre ele. O fac şi alţi fotbalişti şi nu au păţit nimic. Ba, avocatul său, care probabil este cam idiot, a găsit şi explicaţia pentru faptul că Mutu plăteşte una dintre cele mai mari amenzi din istoria fotbalului: pentru că este român! Dacă era englez sau italian, nu plătea. Dar fiind român, cineva (cine oare?) a dorit să ne dea o lecţie!
Bineînţeles că se pot găsi sumedenie de explicaţii, în afara celei de bun simţ: Adi Mutu e un fotbalist talentat, de excepţie chiar, dar la el picioarele sunt mai importante decât capul. La el – ca şi la mulţi alţi fotbalişti – capul serveşte doar de suport pentru ochelarii de marcă, cerceii şi coafura ciufulită. Iar picioarele sunt bune atâta timp cât se mai pot mişca. În ele stă speranţa lui Adi pentru a plăti amenda şi în contractele viitoare, dacă va fi în stare să le onoreze.
Mutu nu este nici primul şi nici ultimul sportiv care câştigă o avere pe care o risipeşte cu nonşalanţă. El nu este din spiţa lui Ţiriac, care a ştiut cum să înmulţească banii pe care i-a obţinut cu sudoare. El este un risipitor din categoria Ilie Năstase (păstrând, desigur, proporţiile). Să nu-l plângem şi nici să nu ne dăm peste cap să fac
