Plecat de mic din satul său, Salcia – Teleorman, Zaharia Stancu şi-a câştigat respectul veşnic din partea celor ce locuiesc acum în localitatea din Câmpia Dunării. Sătenii spun că Stancu a fost cel care, prin anii ’70, "a pus o vorbă bună la Bucureşti ca să ne facă şi nouă asfalt".
Literatura românească este plină de intrigă. Asta e societatea noastră. Şi poate că din acest motiv şi ăsta e motivul pentru care ne place să fim români. Despre Zaharia Stancu, cel mai limpede lucru este că s-a născut la Salcia, un sat pe care singur l-a pus pe asfalt. Semn că "Desculţ", cel mai tradus roman românesc din toate timpurile, nu i-a marcat doar cariera, ci şi sufletul.
DESCULŢ PE ASFALT
Văzut pe hartă, judeţul Teleorman seamănă cu o pânză de păianjen. Şosele în stânga şi în dreapta, legături de nicăieri către niciunde. Comuna Salcia e undeva în Câmpia Dunării, acolo unde vara nici dacă umbli desculţ nu scapi de dogoare. Pe şoseaua ce leagă Turnul Măgurele de Roşiori de Vede te întâlneşti cu un indicator ce te trimite în localitatea natală a celui ce a fost Zaharia Stancu.
În sat e mândrie mare când vine vorba de numele scriitorului despre care localnicii spun că i se datorează şoseaua ce trece acum prin localitate. "Ei erau o familie amărâtă, nu aveau pământ foarte mult, numai vreo două pogoane", explică un cetăţean mândru nevoie mare că cineva stă de vorbă cu el pe teme literare. Probabil că e sătul să discute despre lubeniţă, arşiţă şi treierat. "Nu mai are rude pe aici. Anul trecut a murit şi ăla al lu' Mitroi, dar puteţi sta de vorbă cu oricine de aici, că toate lumea din sat îl cunoaşte pe Zaharia Stancu", vine altul şi completează.
Vorbeşte repede. E oltean 100%. Iar vorbele sale sunt 100% garantate! Îi lucesc ochii în cap de la băutură şi se enervează când îi spui că scriitorul despre care vorbim a mur
