Povestea de la „Cotidianul” mi-a adus aminte de un episod pe care l-am trait acum vreo trei ani, pe cand eram jurnalist la pagina de cultura a cotidianului „Averea”. Cu aproape un an inainte „Averea” pornise ca un ziar quality, top of the top...
Si apoi, tot mai insinuant, au inceput sa se auda zvonuri ca cineva de acolo sus, din varful trustului, nu e multumit de vanzari si ca „Averea” trebuie sa inceapa schimbarea de macaz, scrie Catalin Sturza pe blogul sau.
Cand ne angajaseram noi primisem mii de asigurari ca investitia e acoperita pe doi ani, ca nu trebuie sa ne facem nici o problema, ca ceea ce conteaza e reputatia si calitatea ziarului. Desigur, trebuia sa si vindem, insa accentul cadea pe clasa, pe continut.
Ziarul a fost lichidat, la fel cum scrie si Alex Mihaileanu aici, despre „Cotidianul”, din doua miscari. Mai intai a descins in redactie in calitate de redactor-sef Cristian Brancu. Il cunoasteti, va spune ceva acest nume? E suficient sa va amintesc ca pe atunci dl Brancu era directorul revistei „VIP”. Sa-l faci pe Brancu redactor-sef la „Averea” era ca si cum, pastrand proportiile, l-ai fi inlocuit pe Blaga de la catedra de filosofie cu caloriferistul facultatii. Ni s-au cerut CV-urile tuturor redactorilor, s-a format o stiva mare pe biroul secretarei. A doua zi trei sferturi dintre noi primeam cate un email de doua randuri, in care eram anuntati ca am fost demisi. Fara explicatii, fara nimic: ne pare rau, nu va potriviti cu noul format al ziarului. Imi pare rau ca nu am pastrat undeva formularea exacta, acel mesaj este, in orice caz, unul antologic.
A doua miscare a fost transformarea in „Averea” cu Adrian Mutu pe prima pagina (in acel editorial Mutu scria ca stie el „niste baieti de treaba” la ziar in care are incredere) unde s-a mutat, putin mai tarziu, intreaga revista a ziarului „Libertatea”. Acum, iata,
