I-a plăcut atât de mult mierea, în copilărie, încât după vârsta de 35 de ani s-a apucat de apicultură şi se dă în vânt după lunile petrecute în pastorală cu cei 130 de stupi pe care îi deţine. Pasiunea pentru albine a lui Gheorghe Paraschiv a început cu plăcerea de a degusta mierea. „Când eram copil, îmi plăcea mierea şi nu ştiam cum se face. Era atât de bună... Lua tata de la un pădurar că avea probleme cu stomacul şi mierea e bună pentru stomac. Aşa am prins dragostea asta pentru albine, dar nu m-am apucat imediat de apicultură, ci după 35 de ani”, povesteşte bărbatul, care a început cu un stup şi a ajuns să aibă, în prezent, nu mai puţin de 130.

Nu mai contează banii

Spune că lucrul cu albinele devine un hobby atât de mare, încât nu mai contează preţul la miere şi banii obţinuţi din această ocupaţie. „Nu ridici pietre de moară, e o pasiune. Albinele îţi arată ele ce trebuie să le faci. Te mai înţeapă... Pe mine m-au înţepat poate şi 50-60 de albine pe zi şi nu am avut probleme, dar cine are alergie, poate avea mari probleme. Te înţeapă când umbli la ele pe timp nefavorabil, când le agiţi, le striveşti... e normal”, explică Gheorghe Paraschiv.

Ajutor dat naturii

Bărbatul consideră apicultura o meserie, una pentru îţi trebuie vechime ca să te pricepi. Cât despre petrecerea timpului în mijlocul naturii, este o adevărată desfătare. „Ca să fii în natură e ceva formidabil, e o meserie care ajută natura, fără noi nu se mai regenerează plantele, dacă nu ar mai fi albine, omenirea ar mai exista doar patru ani. Se face polenizare la pomi, la flori, polenizare forestieră... Noi ar trebui să fim plătiţi pentru polenizare, aşa e în alte ţări”, spune Gheorghe Paraschiv.

Cei care au această pasiune pentru albine sunt consideraţi oameni deosebiţi, care dau dovadă de răbdare, calm, şi care nu au sunt prieteni cu alcoolul. După c