Din 2005, de cand am venit la Cotidianul, am avut sapte sefi: Robert Turcescu, Cristian Grosu, Carol Sebastian, Mihnea Maruta, Razvan Ionescu, Adrian Ursu si Cornel Nistorescu. Pe nici unul din ei nu ii cunosteam. I-am cunoscut apoi. Nu am scris subiecte de care sa imi fie rusine, iar ponturile livrate de ei au fost mai mereu valabile. Profesionist este ca rufele sa se spele in familie. Pentru cititori: nu mi-a fost oprita nici ancheta despre Sorin Marin si Dinu Patriciu, desi Sorin Marin era inca printre actionarii ziarului, nici ancheta despre Sorin Oprescu, desi sursele mele ma avertizasera ca la alte ziare s-a intamplat pocinogul, nici ancheta despre Florin Piersic.
Nu este prima data cand decizii editoriale nasc controverse. Va mai amintiti de suspendarea temporara a serialului Cupola din Evenimentul Zilei? Si atunci s-au auzit voci despre cenzura, iar miza era uriasa in comparatie cu ce se intampla zilele acestea. Sau mai tineti minte modul in care ziaristii de la Cotidianul se atacau in editoriale pe subiectul Carol Sebastian si Securitatea? Ori, poate, scandalul concedierii jurnalistului de investigatii Marius Draghici de la EvZ, scandal pornit tot de la niste acuzatii de cenzura?
Ce mai e de spus…. Mi-au placut doua comentarii ale lui “neamtu tiganu”:
neamtu tiganu Says:
August 1st, 2009 at 10:27 am
nu sunt familiarizat cu miscarile de la ziare. Habar nu am care-i datoria redactorului sef si-n ce masura autoritatea lui impune anume subiecte sau anume strategii.
Presupun ca redactoru sef e oarecum raspunzator de vinzarea ziarului si deci trebuie sa-ncerce sa propuna teme care aduc cititori, aduc sponzori, aduc publicitate. In acest context presupun ca nu are nici o importanta daca respectivu e un ticalos sau canalie…
In lunga mea cariera profesionala am avut des de a face cu sefi incapabili, excroci sau … ca rudele
