Printr-o semnificativă coincidenţă, în zilele premergătoare apariţiei în co­lec­ţia "Biblioteca pentru toţi", editată sub egida Jurnalului Naţional, a celui mai cunoscut roman al lui Petru Popescu, "Prins", în revista Observator cultural am citit o scrisoare deschisă adresată scriitorului.

Autorul scrisorii este Dinu Bălan, care s-a înscris la doctorat cu o lucrare având ca temă "Petru Po­pes­cu. Studiu monografic". "M-aţi întrebat - scrie doctorandul - care ar fi po­ten­ţialii cititori de literatură din Ro­mâ­nia înainte de a vă lansa romanul «Supleantul» în toamna acestui an."

Răspunsul este de un mizantropism fără rezerve: "În anii '70 eraţi un scriitor capabil de a crea audienţă, foarte citit de nişte tineri care îşi regăseau idealurile exprimate în modul cel mai firesc, sincer şi senzual în cărţile dumneavoastră. (...) Azi, tineretul e sub impactul audiovizualului şi sub farmecele entertainment-ului. Cititul a căzut enorm. Deci, să nu vă faceţi iluzia că îi veţi recontacta pe tineri".

Tăioasă avertizare, mai ales că Petru Popescu însuşi, într-un interviu acordat poetei Clara Mărgineanu (apărut cu un an în urmă în Jurnalul Naţional), se arăta foarte încrezător: "Doresc să îmi refac publicul tânăr, cu care am prea multe trăsături în comun şi căruia experienţa mea îi poate fi preţioasă".

"În sfârşit, un tânăr născut la etaj!" Puţini mai ştiu azi că romancierul şi mai târziu scenaristul de succes Petru Popescu a debutat cu un volum de poezii: "Zeu printre blocuri", apărut în 1966 în co­lec­ţia "Luceafărul", colecţie în care, în anii '60-'70 ai secolului al XX-lea, şi-au făcut debutul mai toate numele de referinţă ale literaturii române postbelice.

Ne aflăm în anul 1966, într-o perioadă de deschidere. (Relativă, dar reală des­chi­de­re!) Teme, dar şi cuvinte, până nu de­mult socotite tabu, intrau de-acum