Blugii şi guma de mestecat au fost înlocuite pe tarabe cu articole de uz casnic Severinul a avut privilegiul, în 1972, odată cu finalizarea lucrărilor la Hidrocentrala Porţile de Fier I şi deschiderea vămii de la Gura Văii, să devină o poartă către Occident. Până în 1987, românii din judeţele învecinate s-au putut aproviziona de aici cu produse aduse din Vest: blugi, tricouri în culori vii Waikiki, ţigări, ceasuri electronice aduse de albanezi, diverse dulciuri sârbeşti etc.
Sârbii umpleau zeci de autocare pentru a veni joia, sâmbăta şi duminica să-şi vândă mărfurile în pieţele din Severin şi Orşova, iar Crihala chiar a fost denumită Piaţa sârbilor. În anii ’80, era în vogă industria muzicală din ţara vecină, iar cântecele yugo răsunau în fiecare zi în casele severinenilor. Cu inima cucerită de Lepa Brena şi cu ochii îndreptaţi către blugii şi raiaţii occidentali, timp de 15 ani, oamenii au uitat de alimentările goale, de programul redus al televiziunii şi de celelalte neajunsuri. „Lucrurile aduse aici de sârbi erau căutate în toată ţara. Am făcut armata la Galaţi, dar veneam acasă lunar să iau ţigări şi blugi pentru colegi şi şefi. Se cereau ţigările Vikend, Arberia, Kent şi chiar Appollonia, dar şi blugii. Cine avea atunci blugi era un om mare“, susţine Dan Popescu, un severinean de 46 de ani.
Schimb de generaţii
După 1989, sârbii au renunţat să mai vină în Severin cu marfă. În piaţă au început să vină însă vecinii din Republica Moldova. „Ruşii“, cum i-au botezat localnicii, au venit cu propria ofertă şi care este valabilă şi astăzi: undiţe şi mulinete, râşniţe de cafea, pompe de apă şi o diversitate de obiecte de uz gospodăresc. „Avem de toate aici. Lucruri necesare în bucătărie, în casă, în magazie, la pescuit etc. La noi găseşti orice vrei şi ce nu vrei. Din comerţ trăim, avem familii, copii, dar în ţara noastră nu avem loc
