Controlul nasterilor este una din politicile de succes a ultimelor decenii - insa poate fi "calcaiul lui Ahile" pentru China, tocmai intr-un moment crucial, cand poate deveni cel mai important actor al lumii.

La inceputul anilor '70, femeile dadeau nastere, potrivit statisticilor, in medie, la 4,3 copii fiecare. Populatiile in unele state sarace se inmulteau cu viteza ametitoare, facandu-i pe demografi sa avertizeze ca planeta poate sustine pana la 16 miliarde de persoane inainte de a se ajunge la foamete si razboaie, scrie Times.

Alarmate de aceasta situatie, multe guverne au adoptat politici de planificare familiala - iar China a dat deoparte declaratia lui Mao potrivit careia "puterea tarii rezida in populatia sa nenumarata" si a declansat, in 1979, politica coercitiva a "copilului unic", marcata de avorturi fortate si amenzi usturatoare.

Nimeni nu poate contesta faptul ca aceasta politica a avut succes. In peste 70 de tari, cresterea demografica a scazut sub nivelul necesar inlocuirii sanatoase a populatiei.

Ca urmare a acestor masuri, populatia continua sa cresca, usor, insa in 40 de ani demografii se asteapta sa se stabilizeze la 9 miliarde de suflete, un numar relativ usor de tinut sub control.

Desi pentru planeta politica planning-ului familial este benefica, pentru state este de-a dreptul periculoasa. Cand oamenii fac mai putini copii insa traiesc cu 30-40 de ani mai mult decat in urma cu un secol, rezulta mai multi pensionari si mai putini muncitori care sa-i sustina.

Pana in 2050, doua miliarde de oameni (peste una din cinci persoane) va avea peste 60 de ani. In tarile bogate, proportia va ajunge pana la una din trei persoane.

Implicatiile acestei politici sunt dramatice: micsorarea fortei de munca, incetinirea cresterii economice, taxe ridicate pentru acoperirea pensiilor