Cei doi soţi au înfiinţat în Capitală şcoala de dans „Barrio de tango“ în urmă cu doi ani. Ei susţin seminarii de autocunoaştere, de comunicare prin mişcare. Pasiune, dragoste şi ură, trandafirul în colţul buzelor, costume în roşu şi în negru sunt imaginile specifice tangoului, ale iubirilor cu deznodământ tragic.

Petruţa şi Vlad Constantinescu au ales să se exprime prin dans, încercând să insufle bucureştenilor mişcările senzuale ale tangoului.

„Pasiunea mea pentru dans a apărut treptat, mai întâi ca «privitor» şi mult mai târziu ca dansator. Îmi plăceau în special filmele în care se dansa“, spune Petruţa. Nu a crezut vreodată că va putea dansa, dar exersa paşii urmărind concursurile de dans sportiv şi, în special, campionatele de patinaj artistic. „Nu îmi imaginam că voi dansa vreodată, dar tangoul este pur şi simplu vibrant şi molipsitor“, mărturiseşte tânăra.

Pentru Vlad, soţul Petruţei, pasiunea s-a născut în urma evenimentului „Aleea de tangou din Cişmigiu“, de acum trei ani. „Atunci am luat primele lecţii. Imediat am devenit un elev fidel şi nu pierdeam niciun curs“, povesteşte Vlad Constantinescu.

Parfum interbelic

Cei doi tineri voiau iniţial să facă ceva plăcut în timpul liber şi s-au apucat de fitness, aerobic, tae-bo, înot, dans sportiv, dar s-au oprit la tangou. „După ce am încercat din toate câte puţin am ales tangoul argentinian. L-am găsit altfel decât în filme. Învăţând paşii acestui stil, mi-am dat seama că diferă mult de imaginea pe care mi-o creasem“, spune Petruţa. Şi pentru că acest dans te duce cu gândul la vremurile demult apuse, spune că i-ar fi plăcut să trăiască în atmosfera boemă a Bucureştiului interbelic.

Petruţa şi Vlad nu au participat la concursuri şi nici nu-şi doresc, pentru că mişcările pasionale împrumutate de la argentinieni devin personale, s