Florinela Anca Vasilescu este biblioteacră şi universul ei este universul cărţilor, lumea ei este lumea poveştilor, a istoriilor şi a ştiinţelor străvechi. A citit de-a lungul vieţii biblioteci întregi. Dar nu cred că i-ar plăcea să mă audă spunând asta, pentru că ea consideră că bibliotecile au foarte multă maculatură. Aşa că rectific, a citit mii de cărţi, beletristică, memorii, jurnale şi cărţi master în diverse domenii. “Îmi plac toate cărţile care au un conţinut, pentru că este foarte multă maculatură. Iar când citeşti maculatură este ca atunci când vorbeşti cu un om care nu spune nimic”, precizează Florinela Anca Vasilescu. Flori le-a iubit mereu, pe cărţi, cu universul extraordinar şi lumina pe care minunatele tomuri le aduc în viaţa unui om. Şi nu putea face altceva în viaţă decât să fie bibliotecar, o meserie ce pare din exterior, total distorsionat, atât de insipidă. Flori Vasilescu lucrează de 11 ani la Biblioteca ASTRA şi se consideră cea mai fericită persoană, că poate să aibă liber acces la infinite comori.

Voia să lucreze în cercetare antropologică

Avea alte planuri însă în adolescenţă şi visa la muncă de cercetare în antropologie. “Am avut un parcurs foarte interesant în liceu, am făcut doi ani la un profil real iar din clasa a zecea la filologie. Un tăvălug de evenimente m-au îndreptat spre asta şi eu îmi doream să lucrez în cercetare şi studiu etnografic, antropologie şi conservare. Această dorinţă s-a împlinit într-un fel, doar că monumentul de care trebuie să am grijă este omul, pentru că eu trebuie să-i ofer informaţia de care are nevoie pentru a se «restaura»”, povesteşte bibliotecara. În timpul facultăţii a lucrat cu normă întreagă ca bibliotecar la Muzeul în Aer Liber şi a fost astfel primul student care a reuşit acest lucru. S-a ferită să ajungă în învăţământ după terminarea facultăţii, dar n-a scăpat de asta, şi timp d