Supravieţuitorul are dreptate. Iar dacă nu are, oricum, se cheamă că a fost mai puternic, deci ţinem aproape. Sursa: Zoltan Lorencz
Dar poate nu e vorba despre asta. Poate că românii, pur şi simplu, ignoră corectitudinea politică (în general, o fac anonim sau la o bere), considerând-o un moft.
Oricare ar fi substratul, peisajul rămâne dezolant. Se spune că nu e bine să te cerţi cu cititorii tăi. Să nu ţi-i pui în cap. Cei mai naivi socot că nu e bine nici să te laşi purtat de val, numai ca să faci poporului pe plac. Câtă vreme ai capul pe umeri, nu poţi ignora o reacţie şocantă. Mă refer la cazul poliţistului din judeţul Galaţi, cel care şi-a executat o mai veche cunoştinţă, în plină stradă.
Pe scurt, pentru cei care încă nu cunosc cazul. Un tip care, probabil, voia să se dea mare asculta muzică dată la maximum într-o maşină. Adjunctul şefului de post s-a sesizat. A venit de-acasă şi i-a spus omului că tulbură liniştea publică. Cei doi s-au luat la ceartă (cine îndrăznea să se ia în gură cu organul, pe vremea lui Ceauşescu?, vor zice imediat nostalgicii mizeriei comuniste). S-au înjurat, amintindu-şi şi că, în urmă cu ceva ani, poliţistul îl anchetase pe „turbulent”, deci cei doi aveau o istorie.
După o vreme, poliţistul a plecat. A revenit însă după zece minute, cu pistolul din dotare, şi a tras patru focuri în „turbulent”. I s-a părut că vrea să-l atace, le-ar fi spus procurorilor. Ciuruitul a încercat să fugă. A mai încasat două gloanţe.
O crimă cu sânge rece, survenită, ironic, la puţin timp după ce ministrul de interne, Dan Nica, îi sfătuia pe poliţişti să apeleze mai mult la armele din dotare, pentru reţinerea infractorilor. Reacţia opiniei publice, cel puţin a celei care se manifestă pe evz.ro, a fost şocantă. Aproape toate cele 140 de comentarii pe care le-am parcurs înainte de a scrie acest ed
