La data de 6 august 1989, ortacii din Valea Jiului au sărbătorit Ziua minerului. Se împlineau fix 60 de ani de la revolta minerilor de la Lupeni, din 1929. Nimic nu amintea însă de acele vremuri şi nimeni nu se sinchisea de asta. Ortacii, cei mai mulţi oameni veniţi de-a lungul anilor din toate colţurile ţării, se bucurau că au o zi în care pot să stea în soare, să mănânce doi mici şi să bea o bere, gratis, de pe bonul primit de la mină. Primele, insignele şi medaliile erau doar pentru fruntaşi.
UN BON PENTRU FIECARE
În 1989, ortacii din Valea Jiului sărbătoreau pentru a 38-a oară Ziua minerului. Era, practic, un soi de recompensă morală pentru minerii din Valea Jiului, care se revoltaseră, la Lupeni, în 1929. Autorităţile aleseseră această zi ca să pună în umbră faptul că ortacii sărbătoreau înainte vreme ziua lor la data de 4 decembrie, când este pomenită Sfânta Muceniţă Varvara, ocrotitoarea minerilor. Omiseseră că la data de 6 august este o altă mare sărbătoare - Schimbarea la faţă.
În 1989, în cele 13 întreprinderi miniere din Valea Jiului lucrau în jur de 47.000 de persoane. Viaţa se împărţea, simplu, între munca pe patru schimburi, în adâncurile pământului, şi puţinele bucurii de la suprafaţă, ce se traduceau adesea în pachetul cu alimente (cam două kilograme de carne de porc sau pui şi o tablă de slănină), dar şi în petrecerile din cele trei zile de sărbătoare, stabilite de autorităţi: 1 Mai, 6 şi 23 August. Dintre toate acestea, 6 august era ziua lor, a ortacilor.
Gheorghe Ile era unul dintre ei. Era şef sector "Investiţii" la Întreprinderea Minieră Vulcan. El povesteşte că pregătirile pentru Ziua minerului se făceau încă din şedinţa COM de la sfârşitul lunii iulie: "Atunci se stabileau primele şi cine era evidenţiat. Îmi amintesc că primele erau între 200 şi 500 de lei. Se mai pregăteau şi nişte bonuri, iar
