Clienţii teraselor din centrul oraşului sunt şi clienţii cerşetorilor. Insistenţele şi obraznicia sunt atuurile micilor cerşetori care colindă terasele. Oamenii scot mărunţişul numai pentru a scăpa de ei, încurajându-i să persevereze în meseria lor Coca şi Piciu dau târcoale de la prima oră teraselor din centrul istoric. Nu s-au mai întâlnit de mult cu apa şi săpunul, iar dacă ar fi să le dai crezare motivului pentru care cerşesc, ai crede că şi-au deschis brutărie. Coca spune că are patru ani, deşi pare de cel puţin şase. „Cerşesc pentru pâine. Nu ştiu să număr banii, îi dau la soră-mea”, povesteşte ea. Dacă cineva îi ia puţin în seamă, ea şi Piciu nu se mai dau duşi: se urcă pe scaun, îţi povestesc despre familia lor, se agaţă de tine cu insistenţă. Între timp, pe la mese se adună tot mai mulţi „tovarăşi” de-ai lor. Alături, o fetiţă goală îşi face rost de un leu de la un client. Aleargă peste drum, la magazinul second hand, de unde iese cu o rochiţă. Este ziua cu „un leu bucata”.

Adulţii ar trebui educaţi 

Erika Csete, este asistent social şi îşi bea cafeaua de dimineaţă chiar la una dintre mese şi, inevitabil, intră şi ea în contact cu micii cerşetori. „Ţinând cont că sunt asistent social şi sunt obişnuită cu ei, le mai dau bani. E adevărat că părinţii lro ar trebui decăzuţi din drepturi, dar legea protecţiei sociale tinde spre rămânerea copiilor în familie. Oricum, instituţiile sunt pline, nici acolo nu sunt mai bune condiiile, şi până la urmă cei care suferă sunt copiii. Trebuie educaţi în primul rând adulţii, şi apoi copiii”, povesteşte Erika.

Te scuipă ori te înjură

Clineţii cafenelelor  nu fac niciun serviciu copiilor prin faptul că le dau bani. Cedează insistenţelor şi obrăzniciei şi îi încurajează.  „Când devin agresivi mai bine le dai , în general sunt imprevizibili şi dacă refuzi să le dai bani