Plecasem în concediu cu destinaţia masivul Iezer-Păpuşa - Făgăraş. Maşina ne gândeam să o lăsăm în Lereşti sau la poalele Iezerului, la Cabana Voina. Eu, tata şi Victor. Rucsacurile erau aşezate în portbagaj, urmau două săptămâni în care ne rupeam de civilizaţie, hălăduind prin creierii munţilor. Dar... Tata conducea, Victor îl seconda în dreapta, eu visând în spate.
M-am oprit din visare brusc. Am apucat să spun doar: "Tata! Tata!". A urmat fâşâitul specific al roţilor în frânare pe pietriş şi: "Zdrang! bum! Tâc tâc tâc... buf!".
Pe drum, luasem o pungă cu struguri ce-a fost pusă la picioarele lui Victor. La un moment dat, ne-a ieşit în faţă o turmă de oi nepăzită, tata a tras de volan încercând să le evite şi, din cauza manevrelor, a căzut talonul - pus la parasolar - exact în punga cu struguri uzi.
Dintr-un instinct de conservare... a talonului, tata s-a aplecat după el chiar când ieşeam dintr-o curbă spre stânga. Aplecându-se, nu s-a redresat complet volanul, iar maşina şi-a urmat cursul, până s-a oprit în singurul autoturism din sat, o Dacie albă - parcată pe stânga, în afara carosabilului. Din fericire, impactul n-a fost foarte brutal, deoarece maşina albă era scoasă din viteză.
Dacia noastră a rămas pe loc, a plecat cealaltă mai departe, pe o traiectorie bizară - a traversat şoseaua printr-o curbă largă, ca să se oprească într-o albie adâncă de vreo 2 metri, perpendiculară pe şosea, pe celălalt sens. Tata s-a proptit în volan, Victor a lovit parbrizul cu capul, eu m-am trezit încolăcită în jurul scaunului din faţă. Ne-am extras destul de greu din maşină, că nu se mai deschideau uşile, părea că habitaclul se micşorase, dar am ieşit! Toţi cu mâinile-n cap. Şi nu neapărat din cauza cucuielor...
Cel mai greu a fost să scoatem Dacia albă din canal. Până la urmă, au găsit un nene cu un tractor, care a tras-o
