…l-am scris duminca, sa apara, ca de obicei, miercuri. Pare-se ca n-a fost sa fie, asa ca ma zoresc sa-l public, sa nu zic ca mi-am pierdut timpul degeaba. Doamne, ca mult am mai scris… Daca stau sa calculez, vreo cateva mii de comentarii in ultimii douazeci de ani… Poate ca a sosit timpul sa iau o pauza.
Norocul chiorului
Incontestabil, Traian Basescu are noroc. Vrei, nu vrei, esti fortat sa-l votezi.
Da. Dupa cum scria acum doua zile si Cristian Teodorescu, daca presedintele vrea cu adevarat sa fie responsabil, trebuie sa-si anunte limpede pozitia: candideaza sau nu pentru un nou mandat (si de ce). In caz contrar, toate apelurile sale la responsabilizarea clasei politice pe timp de criza nu valoreaza nici cat o ceapa degerata. N-ar fi pentru prima data cand se decredibilizeaza. Vorba vine: decredibilizarea asta nu se traduce (sau se traduce anemic) prin scaderea potentialului electoral. Explicatii precum harisma, populismul sau instinctul politic nu pot da, de unele singure, seama pentru o asemenea rezistenta electorala. Cheia succesului se afla in alta parte. Nu-i apartine, oricat de mult ar incerca sa-l convinga de contrariul yesmenii din jurul sau.
Nu. Nu incerc sa-i diminuez in vreun fel meritele. Sunt convins ca, fara Traian Basescu, Romania s-ar afla intr-o situatie mult mai proasta decat cea de azi. Incerc doar sa explic ceea ce nu se poate explica exclusiv prin prisma meritelor personale: tampeniile, derapajele de limbaj, atitudinea inconsecventa in atatea cazuri incepand (sau terminand?) cu EBA – toate nesanctionate electoral. Basescu are norocul democratiei: e, dupa cum spunea Churchill, cea mai buna dintre toate variantele proaste pe care le avem la dispozitie. Altfel spus, are norocul unor adversari mai prosti. Atat. Dar acest “atat” e suficient de puternic pentru a inclina defintiv balanta in favoarea sa. E paiul
