Cât de mult torţionar şi cât de profund patriot a fost Gen. Pacepa? Orice balanţă s-ar frânge sub greutatea unor talgere cu asemenea încărcături. N-am scris niciodată cu elan despre Gen. Lt. (r) Ion Mihai Pacepa. Atunci când, totuşi, mi-am luat inima în dinţi şi am păşit pe nisipuri atât de înşelătoare, am găsit în cuvintele mele o sumedenie de frustrări legate îndeosebi de caracterul insondabil al acestei figuri enigmatice a spionajului românesc. Nu lipsa probelor complică orice analiză despre Gen. Pacepa, ci abundenţa şi, mai ales, divergenţa soluţiilor acestora. Despre acelaşi Gen. Pacepa se exprimă atât persoane deplin credibile, cât şi amatori zeloşi.
Pe de altă parte, după cutremurul „Orizonturilor roşii“ din 1987 au urmat replici din ce în ce mai palide datorate, cu siguranţă, privării Gen. Pacepa de un acces rezonabil la informaţii de primă mână din zona „intelligence“-ului. Pare-se că şi memoria Gen. Pacepa a mai obosit, acesta repetând, cu aplombul dezvăluirilor de calibru „smokin’ guns“, informaţii pe care însuşi le mai făcuse publice în diferite contexte. Alte informaţii buimăcitoare sunt ejectate, pur şi simplu, fără indicarea surselor. Năuceala comentatorului creşte vertiginos când descoperă că de la o carte la alta, de la un interviu la altul Gen. Pacepa îşi modifică versiunile asupra aceloraşi evenimente. Nu pot omite aserţiuni ale Gen. Pacepa care întruchipează neadevăruri uşor demontabile.
Alte naraţiuni ale Gen. Pacepa referitoare la perioada de după reabilitarea sa prin decizii ale Curţii Supreme de Justiţie în 1999 şi ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 2004 (cu restituirea averii, recunoaşterea gradului, abrogarea sentinţei de condamnare la moarte, acordarea pensiei cu recunoaşterea unei vechimi în serviciu de 41 de ani etc.) sunt speculaţii fanteziste uşor derutante pentru un autor ce ne obişnuise cu date ri