Povestea ziarului Cotidianul e foarte simpatica. Fireste, pentru cine e interesat de media si de povesti din presa. Ca ziar, mi-a placut inca de pe vremea cind redactor-sef era Cristi Grosu. Subiectele nu erau aceleasi pe care le vedeai peste tot, plus ca erau tratate altfel. S-au tot schimbat sefi, au venit oameni si au plecat. De departe, din punctul meu de vedere, cea mai buna perioada a Cotidianului, din punct de vedere editorial, este cea in care a fost condus de Mihnea Maruta.

Dar optiunea mea personala e mai putin relevanta. Si asta din cauza ca, din pacate, un ziar cu potential e dus de ripa cu buna stiinta. Sau cel putin asa se vede din coltul meu: cineva, acolo sus, tine mortis sa distruga unul dintre cele mai bune ziare. Altfel nu poti sa-ti explici mutarile si permutarile din Divizia Quality a Grupului Realitatea-Catavencu.

Dar nu ca ar omori Cotidianul e buba, ci modul in care este ingropat: o strategie simpla, in doi pasi.

Pasul 1. Salarii sa taiem, lume sa demisioneze!

Despre modul grosolan in care angajatii de la Cotidianul au fost fortati sa plece, am mai scris. E drept, multi n-au plecat, au acceptat sa munceasca mai departe pe capace de bere. In fond, e criza, cine mai face angajari in presa? Accepti 1.000 de lei si bagi coada intre picioare, ca nicaieri nu te-asteapta cineva cu colaci in dinti. In schimb, au plecat dintre oamenii buni.

Pasul 2. Nistorescu sa taie, lume sa spinzure!

Desi e cel putin ciudat sa dezgropi mortii, cam asta e ceea ce s-a intimplat la Cotidianul. Aducerea la cirma ziarului a unui om oricum hulit de toata redactia, expirat ca personaj important al presei romanesti, rinjindu-si coltii spre Basescu, e pasul doi. Nici bine ajuns, a inceput cu cenzurarea unui articol, chipurile!, incomplet, cind inca nu era numit oficial sef, a continuat cu datul afara, incepind cu C