Cât ai privi de-a lungul şi de-a latul politicii româneşti, nu vei da decât de trei categorii de oameni: specialişti, competenţi şi oameni care-şi asumă răspunderea. Specialiştii ştiţi ce sunt, nu? Sunt nişte indivizi care, din motive obscure, hotărăsc ce se face şi ce nu se face în această ţară. Ei ştiu întotdeauna cum e mai bine şi acţionează în consecinţă. Chiar dacă iese rău, hotărârile lor sunt, fundamental, bune.
De 20 de ani ne uităm sideraţi la televizor şi citim uimiţi ziarele. Se operează pe cord deschis. Operaţia, întotdeauna, este perfectă, pacientul, întotdeauna, este mort. Ceea ce este halucinant în această ecuaţie este imposibilitatea pe care trebuie s-o acceptăm: vedem mortul pe masă, dar asta nu înseamnă că n-a fost operat corect. Ba, dimpotrivă, operaţia a fost genială, iar specialiştii promovaţi şi recompensaţi din plin. Cea de-a doua categorie, competenţii, sunt o specie ariană de români, care, iarăşi din motive de neînţeles, stabilesc cine-i specialist şi cine nu. Criteriile pe care le utilizează sunt perfect inteligibile pentru ce-i numiţi s-o facă pe specialiştii şi total ilogice pentru cei obligaţi să execute ordinele specialiştilor. Competenţii ăştia ocupă, în general, funcţii de conducere, marea majoritate fiind la stat şi o mică parte la firmele private care fac afaceri cu statul. În multe cazuri, sunt aleşi după criterii exclusiv fizice, asta, evident, după ce li s-a verificat maleabilitatea, flexibilitatea şi capacitatea de a nu avea absolut niciun principiu. Un "competent" înalt sau gras va fi clar preferat în defavoarea unuia scund sau slab. Ştiţi şi dumneavoastră că tot ce-i gras e şi frumos, adică-i de-al nostru, din popor. Dacă mai are şi gesturi bădărăneşti şi nu prea a dat pe şcoală, cu atât mai bine. Apoi, dacă omul e şi brutal, e clar, e făcut să conducă turmele de prin ţară. Competenţii, la rândul lor, sunt numiţi de
