G-8, G-5, G-20, G-2, G-3, acum G-14 (G-8 plus G-5 plus Egipt): niciodata "matematica" ordinii mondiale nu a parut atat de complicata si derutanta.In 2005, cu ocazia aniversarii a 60 de ani de la nasterea Natiunilor Unite, Kofi Annan a incercat sa adapteze institutiile multilaterale ale lumii noastre pentru a se potrivi noilor realitati. Un efort laudabil, dar prematur. Lumea industrializata a nordului nu era inca pregatita sa recunoasca noua pondere a puterilor emergente si nevoia de a ajunge la un nou echilibru intre nord si sud, est si vest.
Plecand de la profunzimea traumatizanta si evidenta responsabilitate a SUA ca sursa, a creat oare actuala criza economica si financiara conditiile necesare si un climat mai favorabil unei rearanjari majore a institutiilor multilaterale? E prea devreme sa spunem cu incredere ca vor avea loc schimbari reale. Cert este ca o reechilibrare pe axa nord-sud trebuie sa inceapa cu o analiza onesta si realista a statutului Europei in sistemul nostru multilateral.Astazi avem si prea mult, si prea putin din Europa. Sau, altfel spus, prea multe tari europene cu prea multe voci disctincte sunt reprezentate in marile foruri mondiale; dar in termeni de putere si influenta, Europa nu este destul de unita.
La inceputul anilor 1980, un fost ministru francez de Externe, Jean FranIois-Poncet, a sugerat ca Franta si Marea Britanie ar trebui sa renunte la locurile lor in Consiliul de Securitate al ONU in favoarea unui singur loc al Uniunii Europene. Germania urma sa nu mai incerce obtinerea unui loc, Italia nu s-ar mai fi simtit abandonata, iar identitatea europeana ar fi fost consolidata printr-o miscare spectaculoasa.
Desigur, nu s-a intamplat asa. Franta si Marea Britanie nu erau dispuse sa abandoneze simbolul statutului lor de putere nucleara cu greutate internationala. Astazi ar fi probabil chiar mai putin dispuse
