Mi-a atras atentia un pasaj dintr-o postare ft proaspata de pe blogul lui Dorin Tudoran: Înțeleg că din același scrupul profesional ai oprit, temporar, și articolul Mirelei Corlatan despre Petru Romoșan. Nu știu în ce constă expuneare argumentelor ambelor părți la care te referi, dar vreau să-ți reamintesc că, într-una din secvențele sonore postate de Mirela Corlatan, Petru Romoșan neagă să fi avut vreun rol în cazul Ion Negoitescu. Până aici, nu mă interesează declarația lui Petru Romoșan, chiar dacă evidențele îl contrazic. Este treaba lui cum își gestionează situația. Ce mă interesează este partea a doua a afirmației sale — rolul cu pricina l-ar fi jucat Mircea Dinescu și subsemnatul. Aiuritor! Nu știu ce ai de gând să publici, nu știu cum vrei să instrumentezi ori să administrezi conflictul Mirela Corlatan vs. Petru Romoșan, dar trebuie să-ți spun, cu toată prietenia, că nu doresc să fiu pus în situația de a-l arăta cu degetul pe Petru Romoșan în ziarul tău, fiindcă, vorba unui poet nițel mai important chiar decât Petru Romoșan, “Dacă te arăt cu degetul, te găuresc.“ Nu e vorba neapărat de degetul meu; e vorba de o realitate irefutabilă. Da, există și așa ceva în irealitatea românescă de zi cu zi. Nu știu de ce își permite Petru Romoșan să o amenințe pe Mirela Corlatan că o scoate din presă. Dar știu foarte bine că pe mine Petru Romoșan nu mă poate scoate din nimic, decât din pepeni. Și mai știu că, dacă Petru Romoșan nu mă poate scoate din nimic altceva, eu îl pot băga. Și de unde l-aș putea băga, nu l-ar mai scoate nimeni. Nu lua această afirmație literal, ia-o literar. Asadar, domnul Tudoran a ales sa faca public faptul ca, daca e pus in situatia de a-l arata cu degetul pe dl Romosan, “l-ar gauri”. Domnule Tudoran, unui dizident autentic ii e prieten si Platon, dar si adevarul, nu-i asa? In numele prieteniei pentru adevar, dati-mi voie sa cred ca v-ati a