De patru ani şi jumătate este „omul cu vioara”. Face naveta zilnic de la Dumitra pentru a le cânta bistriţenilor şi le ura o zi bună, cu zâmbetul pe buze. Alexandru Covaciu este omul pe care îl vedeţi aproape în fiecare zi, cântând la vioară, muzică religioasă. Face asta de patru ani şi jumătate şi nu există bistriţean care să nu fi trecut, cel puţin o dată, pe lângă el, şi să nu-i lase ceva în cutia în care îşi ţine vioara, un baston cu însemne religioase şi ochelarii de vedere. Chiar dacă suferă de un handicap fizic sever, care l-a lipsit de mâna şi piciorul drept, bistriţeanul nu s-a lăsat  doborât de viaţă, ba din contră. Ştie să zâmbească în fiecare zi şi să alunge cu un salut şi un acord de vioară tristeţea de pe feţele bistriţenilor de rând.

Cântă de la vârsta de cinci ani

„Omul cu vioara” îşi aminteşte că prima vioară pe care a ţinut-o în mână a fost pe vremea când avea cinci ani. „Cânt la vioară de când eram copil. Vioara era una foarte mică. Darul de a cânta la vioară, pentru că este un dar, un talent, l-am moştenit din familie. Ştiu să cânt şi romanţe, muzică populară, dar, în oraş, nu cânt decât muzică religioasă”, spune Alexandru, care îşi lasă la o parte arcuşul pentru a mai da bineţe unui trecător. „Dumnezeu ne-a învăţat să ne iubim aproapele. Apropiaţi sunt şi cei care trec pe stradă, nu doar familia. Iar muzica religioasă este cea care îţi dă pricepere şi înţelepciune”, spune bistriţeanul.

„Oamenii mă respectă”

De sub cupola arcadelor Sugălete, Alexandru spune că vremea trece foarte repede. „Oraşul s-a schimbat mult. Sunt clădiri noi o grămadă. Oamenii sunt mai trişti şi au mai multe greutăţi, dar nu se uită cu milă la cei mai nevoiaşi. Oamenii mă respectă şi pentru asta, eu le răspund prin iubirea mea pentru ceilalţi”, mărturiseşte Alexandru. Vioara pe care o acordează de patru ani este un