- Comentariu - nr. 347 / 4 August, 2009 Cand, in urma cu sapte luni, era semnat "Parteneriatul pentru Romania" _ actorii principali fiind PSD si PD-L _, majoritatea romanilor au jubilat. Dar, mai ales, au sperat ca, acum, in vremuri de criza _ printr-o reprezentare parlamentara de peste 70 la suta _, masurile (legile) anti-criza vor trece pe banda rulanta, iar cei care i-au trimis in Parlament si la guvernare (adica, noi, romanii de rand) vor depasi efectele crizei cu mai putine sacrificii. Din pacate, la scurt timp de la semnarea fastuoasa a respectivului document, au inceput dezamagirile, ni s-a demonstrat noua, celorlalti, ca orgoliile, interesele divergente sunt mult prea puternice pentru ca cele doua mari partide sa poata convietui. Evident, pe langa incapatanarea, dispretul, aroganta si refuzul celor doi actori de a accepta o reconciliere cu celalalt, la aceasta a contribuit si Traian Basescu (mentorul PD-L-ului), care, de la Cotroceni, nu o data, a pus… paie pe foc, prin declaratiile sale partizane, si nu… echidistante, de presedinte al tuturor, iar nu al unui partid. Ceea ce se intampla, azi, in Romania, _ datorita incapacitatii celor doua partide de a guverna eficient si responsabil _ seamana cu un scenariu de sorginte africana, in care o tara se cufunda intr-un proces continuu de degradare economica, iar elitele (e vorba si de cele din Opozitie!) nici nu doresc si nici nu au capacitatea intelectuala si organizationala pentru a opri procesul. Oare, daca se vroia, cei din PSD si PD-L nu puteau gasi, chiar si numai pentru acest moment, puncte de legatura? Nu putea Basescu, alaturi de Geoana (si nu numai) sa puna umarul la redactarea unor solutii eficiente, implementate pe solutii economice, in loc sa se improaste zilnic cu noroi? Nu aveau Boc si Nica, Berceanu si Hrebenciuc, Pogea si Nita, Videanu si Sarbu, ca toti ceilalti, datoria de a trece peste orgoli