Pe o strada din orasul vechi, intr-o curte obscura, se afla sediul unei institutii numite “somaj”. Acolo ajungeai daca ai refuzat sa dansezi cum iti cantau tovarasii. Si ei stiau sa cante de mama focului! Trebuia sa te afisezi dis de dimineata, cu dosarul pregatit in mana, ca sa obtii pe baza buletinului de identitate un numar de ordine. Cozile serpuiau cat erau coridoarele, scarile si curtea, pana pe strada. Mirosea a fum de tigara ieftina, si de transpiratie de oameni imbracati in graba, care nu au vazut prea des un sapun de baie. Daca reuseai sa supravietuiesti in atmosfera locului, suportand remarcile celor care considerau ca daca nu esti in zdrente nu ai avea nevoie de un loc de munca, si daca ai suportat si interminabila pauza de masa a tovarasilor de la birouri, si erai destul de norocos de a nu fi refuzat la prima vedere a dosarului, ajungeai la gemuletul miraculos. Domnul de dupa gemulet, satul de plebea ce il plictisea de cateva ore bune, te lua la intrebari: “duduie, draga! Daca esti asa desteapta de ce nu te duci matale pe litoral? Agati acolo un bosorog cu multi bani si nu-ti mai trebe nici un loc de munca! Ia vino mataluta saptamana viitoare!” Si neavand un loc de munca, era periculos sa iesi din casa, iar daca te prindea seara prin fata casei, automat erai luat in evidenta de un zelos militian, care se straduia sa copieze constiincios adresa ta din buletin-credeti-ma, nu era treaba usoara-ca sa poata raporta a doua zi ca a mai pus pe directie un element cu apucaturi burgheze!
Aceste ganduri mi-au venit in minte ascultand stirile sumbre despre cresterea numarului de someri.
Traim vremuri noi, nimanui nu-i pasa din ce traiesti, cum traiesti, cand te duci acasa, pana mai ai casa…si nici tatucu de dupa gemulet nu te trimite la mare. Suntem totusi niste norocosi!
Pe o strada din orasul vechi, intr-o curte obscura, se afla sediul unei i
