Când era copil, Maria Moga împrumuta cărţi vecinilor şi le făcea fişe de lectură. Acum, îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru acest miracol care este cartea şi spune că librăria este, mai presus de toate, armonie şi echilibru. Dacă aveţi în obicei să treceţi regulat prin librării, să zăboviţi mai mult printre cărţi sau să urmăriţi noi apariţii editoriale, este imposibil să n-o ştiţi pe Maria Moga. Este librar pe Corso, la librăria Humanitas, unde lucrează încă de la deschiderea locaşului cultural, în 1991. Mult timp şef coordonator al librăriei, Maria Moga a ales să-şi lase un mai tânăr coleg să preia frâiele, pentru că “cei tineri trebuie să fie în faţă, pe ei trebuie să-i susţinem”.
“Librăria este armonie!”
Înainte de 1990, Maria Moga a lucrat într-un combinat petrochimic şi apoi la o fabrică de piese auto. N-a fost o perioadă urâtă, dar de abia munca în librărie a ajutat-o să se cunoască şi i-a oferit o viziune mai clară asupra vieţii şi a lucrurilor cu adevărat importante. “Librăria este armonie, n-aş putea să-mi imaginez viaţa fără librărie. Este bucuria de a sta între cărţi, îţi stârneşte curiozitatea. În cărţi sunt atâţia oameni interesanţi şi atâtea lucruri la care nu te-ai gândit... Cartea înseamnă căutare, cunoaştere a tot ce este viaţa. Mai degrabă încercare de a cunoaşte, pentru că uneori simt, îmi dă târcoale acest gând, că încercarea este sortită eşecului. Dar, prin lectură, ies din impas” , explică Maria Moga. Despre toate cărţile pe care le-a citit spune că au mişcat-o, dar prima scriere care a produs un cutremur în existenţa sa este “Jocul cu mărgelele de sticlă” de Herman Hesse. Romanul creează un univers fascinant în care lumea a renunţat la valorile materiale şi a creat o provincie în care singura realitate o constituie spiritul. “O carte mereu te provoacă, dar acest roman m-a zdruncinat total. Mă uit în jurul meu şi văd oamen