Singura certitudine cu privire la starea coalitiei este ca sufera de sindromul pandemiei porcine. Multe dintre iesirile socante ale ministrilor Cabinetului Boc sunt identice cu cele ale unor bolnavi care nu raspund la vaccinul administrat de un medic de dispensar comunal depasit de situatie. Lumea se uita mirata si nu intelege de ce liderii celor doua partide guvernamentale si-au mai dat mana daca stiau ca nu pot sa lucreze impreuna, mai ales in perioade critice, asa cum este recesiunea economica actuala. Ce rost a mai avut semnarea unui parteneriat de guvernare daca PSD trage tot timpul hais, iar PDL cea, din motive de orgoliu si patimi politice, in conditiile in care criza devoreaza binele natiunii, atat cat a mai ramas din el? Cata grija a avut coalitia de tratamentul antirecesiune din perspectiva diminuarii efectelor la nivel macroeconomic o pot spune patronii care si-au inchis firmele sau cei ramasi fara locuri de munca.

Liderii celor doua partide au vrut sa-i vada lumea luptandu-se unii cu altii, asa cum au facut-o si cand stateau impreuna pe banca opozitiei, aratand un discernamant limitat, ingrijorator, fata de o situatie grea cu un sfarsit imprevizibil si greu de fixat in timp. Singurul lucru care a contat in tot acest timp a fost lupta pentru denigrarea adversarului prin folosirea unor metode care nu au nici o legatura cu functionarea unei coalitii politice. Un asemenea comportament bizar poate deveni materie prima pentru un studiu care sa explice cum se rateaza o guvernare din prostie. Modul cum au inteles pesedistii sa colaboreze cu pedelistii arata ca actualul Executiv sufera de o boala contagioasa daca liderii celor doua formatiuni politice cred in continuare ca in acest fel pot castiga puncte pentru candidatii la prezidentiale. De luni de zile nu am auzit decat de certuri, atacuri, intrigi, acuzatii, urmand astfel traditia vremurilor