După aşa o cură de pesimism, poate că nu este cel mai rău lucru să venim şi cu o veste bună. Că pieţele financiare s-au calmat şi investitorii şi-au regăsit optimismul nu mai e o ştire. Este ceva ce putem constata cu toţii. Partea bună este că acest climat pozitiv din pieţele financiare, probabil, anticipează o ameliorare a situaţiei din economia reală pentru 2010. Se va întâmpla mai întâi în ţările dezvoltate, un parcurs asemănător urmând să fie copiat şi în România, cu un oarecare decalaj în timp. Injecţiile de lichidităţi din partea băncilor centrale reprezintă stupefiantul administrat controlat economiilor dependente de drogul consumului iraţional. Corpul epuizat de supraconsum al economiei mondiale se trezeşte din dezmorţire sub efectul dozei „salvatoare“. Motive de bucurie? Dacă vom şti cum să ne pregătim pentru următorul val al crizei, da. Dacă ne vom amăgi, însă, cu alte injecţii de optimism - rămânând tranchilizaţi atunci când ar trebui să fim vigilenţi -, putem spune că totul va fi degeaba.

Până atunci, contemplăm cu interes cum, în presa internaţională, diverşi analişti apropiaţi corporaţiilor clamează revenirea economică, un nou început de „bull market“ în pieţele financiare şi sfârşitul recesiunii. Un optimism copiat şi pe meleagurile dâmboviţene, unde ni se explică acum că, prin priceperea establishment-ului din ţările occidentale, s-a reuşit combaterea crizei. Revenirea va fi greoaie - se admite -, dar deja am atins fundul prăpastiei. Cele de mai sus pot fi, într-un anume fel, adevărate şi nu este exclus ca, în termeni nominali, PIB-ul mondial să fi cunoscut deja, în 2009, minimul. Probabil că etapa inflaţionistă a crizei va începe cu paşi timizi, iniţial pătrunderea în economia reală a banilor pompaţi de băncile centrale spre sistemul bancar avariat urmând să fie interpretată drept o reîntoarcere a economiei globale pe un trend de creştere.