Vizita neasteptata a fostului presedinte american Bill Clinton in Coreea de Nord, sfarsita prin eliberarea, de catre regimul comunist, a doua jurnaliste americane, a luat intreaga lume prin surprindere.

Parerile sunt impartite in ceea ce priveste aceasta demonstratie de diplomatie si negociere, insa majoritatea admit ca se va rasfange asupra Administratiei Obama - chiar daca actualul lider de la Casa Alba a negat ca ar avea vreo legatura cu initiativa lui Clinton.

Prezenta lui Clinton la Phenian, in plin inghet al relatilor americano-nord-coreene, pune o serie de intrebari cu privire la un eventual "dezghet" dar si despre o "cedare" in fata cererilor comunistilor nord-coreeni.

Vizita lui trebuie inteleasa in context: Clinton are o lunga istorie cu nord-coreenii.

In 1994, Coreea de Nord intentiona sa produca plutoniu imbogatit la reactorul Yongbyon, insa Administratia Clinton i-a dat un raspuns in forta, declansand o serie de negocieri, in vreme ce ambele parti pareau pregatite de razboi.

La cererea lui Clinton, un alt fort presedinte american, Jimmy Carter, a actionat drept un negociator oarecum independent, ajutandu-l pe liderul de la Phenian de atunci, Kim Il Sung, sa gaseasca o "portita" de iesire din impas.

Nici de aceasta data, Clinton nu a fost privit de catre nord-coreeni drept un negociator "neinteresat" - in definitiv, sotia lui, Hillary, este Secretar de Stat in noua Administratie, iar fostii colaboratori au primit slujbe de consilieri ai lui Obama. Si nimeni nu are vreun dubiu ca fostul presedinte nu a primit acceptul Administratiei inainte de a se angaja intr-o astfel de intreprindere.

Este limpede insa ca, in pofida negarilor repetate, Clinton a fost perceput drept un trimis direct al Casei Albe si un reprezentant al politicii externe americane. A fost, de fapt, o victori