Vladimir Tismăneanu: "Naeionescianismul a fost o viziune totalitară despre fenomenele politice, etice şi religioase, iar tânărul Sebastian a sprijinit această perspectivă antipluralistă."

Am citit pe nerăsuflate noua carte a profesoarei de istoria filosofiei, poetei şi eseistei Marta Petreu pe tema tinereţii intelectuale a lui Mihail Sebastian. Intitulată „Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian”, cartea publicată la Editura Polirom analizează relaţia dintre tânărul intelectual evreu român, unul dintre cele mai rafinate spirite ale generaţiei ,27, şi principalul doctrinar al extremismului revoluţionar din România anilor ,20 şi ,30, Nae Ionescu.

Naeionescianismul a fost o viziune totalitară despre fenomenele politice, etice şi religioase, iar tânărul Sebastian a sprijinit această perspectivă antipluralistă. Modernitatea era pentru Nae Ionescu prin excelenţă decadentă, coruptă şi corupătoare. Statul burghez era unul fals, artificial, lipsit de legitimitate. Libertăţile civile erau mofturi derizorii. Se impuneau decizii rapide, necruţătoare, luate de un Conducător blagoslovit cu providenţială charismă. La un ceas când Europa părea să fi intrat în ceea ce Elie Halévy a numit „L’ère des tyrannies”, aceste idei explozive păreau să aibă un viitor şi nu este de mirare că Sebastian s-a contaminat cu patosul lor cadenţat.

Ceea ce este surprinzător ţine de intensitatea adeziunii sale la o formulă spirituală menită să justifice cele mai aiuritoare salturi mortale politice, inclusiv recursul la violenţă, teroare, crimă. În acei ani, Sebastian a fost de fapt un fanatic. S-a dedat la ceea ce Thomas Mann a numit odată, într-un eseu despre Dostoievski şi Nietzsche, extazul demonismului.

Cartea poate fi citită în mai multe registre: mai întâi acela al atacului fascizant (de sorginte sorelian-mussoliniană) împotriva i