Aşa li se pare liderilor PD-L, începând cu Traian Băsescu: 20% reprezintă o formulă magică. Dă bine. Arată seriozitate. Ce contează că vorbim de lucruri cu totul diferite, fiecare cu legea lui? Când nu te pricepi nici la administraţie şi nici la economie, trebuie să te arăţi ferm în detalii şi constant.

Când faci reforme, când aplici programe, când vrei să dezvolţi economia sau vrei să faci faţă unei crize, poţi proceda în două feluri. Poţi pleca de la analiza situaţiei de fapt, de la realitate şi, pe această bază, poţi aplica soluţii gândite pentru această realitate în speranţa de a obţine nişte rezultate, rezultate şi ele atent proiectate şi urmărite. Asta e varianta clasică, plictisitoare, dar câteodată aptă de succes. Mai există însă o variantă. Să pleci de la viziunea din capul tău şi de la nişte interese proprii, să transformi toate astea în propaganda groasă, fără legătură cu realitatea, fără perspectiva vreunor rezultate în lumea concretă, dar în speranţa unei victorii de moment în planul imaginii.

Această a doua variantă a avut reprezentanţi iluştri de-a lungul vremii. Lenin, cu "Toată puterea în mâinile sovietelor şi electrificarea!". Ceauşescu, cu, de pildă, "Noua revoluţie agrară". Sau Emil Boc, cu programul anticriză "20%". Personaje diferite, dar proiecte care au avut acelaşi rezultat: năruirea voioasă a sistemelor la care au fost aplicate.

Traian Băsescu şi Emil Boc solicită ferm reducerea cu 20% a numărului bugetarilor. Cum or fi ajuns la această cifră? Există studii? Poate era nevoie doar de 18%. Sau poate dădeam lovitura şi puteam reduce personalul cu pricina cu 90%. Staţi liniştiţi, ideea nu are la bază nimic coerent, nu are nici o legătură cu realitatea şi nu umbreşte gândul zelos al premierului. Domnia sa a mai cerut reducerea cu 20% a personalului de la cabinetele demnitarilor. Şi reducerea cu 20% a lefuri