Până la urmă, şi România din cer, şi cea de pe pământ vor avea patalama universitară la mână. Putem ajunge la această tulburătoare performanţă chiar înainte să se termine Autostrada Bechtel. Moment în care, uite-aşa, de-ale naibii, cele două Românii ar putea să meargă şi mai departe cu reforma, schimbându-şi numele în Republica Spiru Haret, bunăoară.
Eu cred că sunt prea puţini românii care au studii superioare. Şi ştiu de ce. Sunt prea puţine instituţiile de învăţământ superior. Mai ales cele private. Dar se poate ieşi în scurt timp din această situaţie. Cum? Simplu, simplu de tot, încurajând apariţia unor noi facultăţi particulare. Ba, ca să fim siguri de reuşită, impunând prin lege lucrul acesta. Avem o şansă istorică, aceea de a deveni cea mai universitar-superioară ţară din lume. Nu ştiu dacă m-am exprimat corect, dar ce mai contează în faţa unei perspective atât de minunate! Obligaţia de a urma o facultate compensează caracterul facultativ al dreptului de a merge la vot.
Poate fi vorba de un dublu câştig, pe de o parte, oamenii, care intră aproape în mod nesperat în posesia unei diplome universitare, pe de altă parte, aşezările în care trăiesc oamenii. Multe dintre acestea vor ieşi brusc din înapoiere prin nobilul fapt al înfiinţării pe teritoriul lor a cel puţin unei universităţi. Başca reparaţia unei nedreptăţi geografic-morale. Adică Zimnicea, Băile Herculane, Crevedia, Călimăneşti, Sf. Gheorghe să fie centre universitare şi Bolintin Vale nu? Da' Podul Iloaie ce cusur are? Beiuşul e mai cu moţ decât Dăbuleni să fie oraş studenţesc? E şi cinstit, şi lăutăreşte ca fiecare localitate de pe cuprinsul ţării să aibă în perimetrul său cel puţin o facultate. Aşa cum la Crevedia funcţionează cu brio faculatatea de asistenţă managerială şi secretariat, deşi eu aş fi găsit mai potrivit aici un centru-pilot pentru studierea găinilor
